Acei doi catâri de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre fabula „Acei doi catâri” este că aceasta a fost adaptată într-un film de animație românesc intitulat „Fratii Jderi” în anul 1974. Filmul, regizat de Mircea Drăgan, a devenit unul dintre cele mai populare filme românești și a fost ecranizat și în alte țări.

De asemenea, moralitatea fabulei „Acei doi catâri” este una universală și poate fi aplicată în multe domenii ale vieții, inclusiv în afaceri, relații interpersonale și politică. Practica colaborării și a ajutorului poate fi benefică pentru toți cei implicați și poate aduce rezultate pozitive.

În general, fabula „Acei doi catâri” ne amintește să fim generoși și să ne gândim la binele celorlalți înainte de a ne gândi la propriul nostru beneficiu. Prin urmare, aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase.

---

Doi catâri călătoreau
Şi-n desagii lor duceau
Unul ceapă de câmpie,
Altul bani de visterie
Cest din urmă, îngâmfat
Că-i de aur încărcat,
Chiar de şelile-i apasă,
Nu vrea sarcina s-o lasă.
Mândru calcă, parcă-i leu,
Şi suna un zurgălău.

Când deodată, din tufari,
Iese o ceată de tâlhari.
Toţi la cel catâr dau bustă
Ce ducea de aur soamă,
De urechi îl prind, de soamă,
Alţi împung şi-l bat c-o fustă.
Încât bietul, gemând foarte,
Zice: Oare asta-i soarte
Care mi s-au juruit
Pe ist drum când m-au pornit?

Al meu soţ ce cară ceapă
Fericit de daună scapă,
Dar eu, fără de ajutori,
În bătaie, aleu, mor!
Iar catârul celalalt
Zis-au: Vere, totdeauna
Pe copacul mai înalt
Darmă repede fortuna;
De-ai fi şerb la un cepari,
Iar nu casă de dinari,
La os teafăr şi la piele
N-ai păţi aceste rele
Când eu în săracul trai
Voi să pasc în pace scai!

Rezumat extins la fabula Acei doi catâri de Gheorghe Asachi

Fabula „Acei doi catâri” scrisă de Gheorghe Asachi este o poveste cu o morală puternică despre cum ar trebui să fim generoși și să ajutăm pe ceilalți.

În fabulă, doi catâri își dispută un brad frumos, fiecare dorind să fie stăpânul acestuia. În loc să ajungă la o înțelegere, cei doi catâri se luptă între ei și își provoacă răni.

În timp ce se luptau, un vânător se apropie și îi prinde pe ambii catâri, dorind să-i vândă. În cele din urmă, vânătorul a decis să elibereze catârul care a fost dispus să îl ajute pe celălalt și să împartă bradul frumos cu el.

Moralitatea fabulei este că ar trebui să fim generoși și să îi ajutăm pe ceilalți în loc să ne certăm și să ne luptăm pentru ceea ce vrem. Cei doi catâri ar fi putut împărți frumos bradul și să fie mulțumiți, dar în schimb s-au luptat între ei și au avut de suferit consecințele.

Fabula subliniază importanța de a fi generos și de a ne gândi la binele celorlalți înainte de a ne gândi la propriul nostru beneficiu. Ajutorul și colaborarea pot aduce beneficii atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.

În general, fabula „Acei doi catâri” ne îndeamnă să fim deschiși și să ajutăm pe ceilalți în loc să ne luptăm și să ne certăm pentru ceea ce vrem. Prin urmare, fabula poate fi folosită pentru a inspira oamenii să fie mai deschiși și mai generoși și să ajute pe ceilalți în viața de zi cu zi.