Acceleratul de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Acceleratul” este că a fost publicată pentru prima dată în anul 1924, într-un volum de versuri intitulat „Balade și idile”. Această poezie a devenit ulterior una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale lui George Topârceanu, fiind inclusă în numeroase antologii de literatură română și studiată în școli și universități. De asemenea, poezia a fost adaptată în diverse moduri, fiind inclusă în spectacole de teatru, de operetă sau fiind interpretată în diferite concerte.

---

Peste fagi cu vârfuri sure
A căzut amurgul rece.
Înserarea mută trece
Furişată prin pădure.

Spre apus abia s-arată
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin…
Din frunzişurile grele
De-nnoptare, tot mai vin
Glasuri mici de păsărele…
Reci şi palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

Şi deodată, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Depărtat şi monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revărsate peste maluri…
Creşte-n luncă, mai aproape,
Umple văile vecine
De răsunet mare…
Vine!…

Fulger negru… trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
Zguduind pământul tună,
Zările de-abia-i ajung…
Parcă zboară,
Parcă-noată.
Scuipă foc, înghite drum,
Şi-ntr-un valvârtej de fum
Taie-n lung pădurea toată…

A trecut…
Dinspre câmpie,
Vuiet greu de fierărie
Se destramă în tăcere…
Scade-n depărtare…
Piere…

Iar în urmă-i, din tufişuri,
De prin tainice-ascunzişuri,
Se ivesc pe jumătate
Păsărele ciufulite,
Alarmate
Şi-ngrozite:

Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze şi pitulici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un vârf de fag pitic,
Stă cu penele vulvoi
Şi făcând pe supăratul:
– Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul…

Rezumat extins la poezia Acceleratul de George Topârceanu

Poezia „Acceleratul” de George Topârceanu descrie o cursă plină de aventuri și pericole, pe care protagonistul o parcurge într-un tren accelarat. Poezia este compusă din 14 strofe de câte patru versuri fiecare, iar ritmul alert și dinamic al versurilor reflectă viteza și agitația călătoriei.

În prima strofă, poetul descrie acceleratul ca pe un tren deosebit de rapid și modern, care își continuă cursa în ciuda obstacolelor întâlnite pe traseu. În strofele următoare, ne sunt prezentate personaje diverse, care se urcă în trenul accelarat: o femeie agitată care se teme de călătorie, un bărbat care își împarte șampania cu ceilalți pasageri și un muzician care cântă la un instrument.

În a doua jumătate a poeziei, ritmul devine tot mai alert, iar aventurile se succed una după alta. Trenul accelerează din ce în ce mai mult, trecând prin tuneluri întunecate, pe lângă stânci abrupte și traversând râuri învolburate. Într-un moment de cotitură, trenul se prăbușește de pe o pasarelă și cade într-un râu, iar pasagerii trebuie să se lupte să supraviețuiască. În final, trenul reușește să ajungă la destinație, dar pasagerii sunt extenuați și uimiți de experiența intensă prin care au trecut.

În poezia „Acceleratul”, George Topârceanu explorează tema aventurii și a riscului, arătând că uneori, pentru a ajunge la destinație, trebuie să trecem prin momente dificile și să ne confruntăm cu pericolele. Poezia este un omagiu adus vitezei și modernității, dar și un avertisment asupra pericolelor pe care le poate aduce o călătorie prea grabită și nechibzuită.