Acatist pentru călăreț de Adrian Păunescu

În poezia „Acatist pentru călăreț”, Adrian Păunescu se inspiră din tradițiile și valorile istorice ale poporului român, evocând figura călărețului și a cavalerului medieval român în lupta pentru apărarea patriei și a libertății sale. Poezia a fost publicată în 1991, în volumul „Orice poet e singur” și a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Păunescu.

În versurile poeziei, Păunescu folosește un limbaj poetic puternic și imagistic, cu imagini precum „călăreți sfinti”, „tunete în brațele lor de fier”, sau „spumele răsunării lor”, care evocă o imagine heroică și romantică a luptei cavalerilor români pentru apărarea valorilor naționale.

De asemenea, poezia prezintă și un mesaj social și patriotic, în care autorul îndeamnă la respectarea și apărarea valorilor și tradițiilor românești și la conștientizarea importanței lor pentru identitatea și continuitatea națională.

---

Doamne, ne lăsăm în mila ta,
dar mai tresărim la cotitură,
vremuri infernale vor urma,
hoții de cârlani mai dau din gură.

Cine-a zis întotdeauna „da”,
spune „nu” acum și naște ură,
Doamne, pe pământ nu ne uita
într-un grajd uitat de aventură!

Vremea nu e bună sau ni-i rea,
cineva lucrează în natură
contra lui, și-a ei, și-a ta, și-a mea,
cineva în univers murmură.

Doamne, să ne ai în grija ta
și să ne aduci la forma pură,
să cădem în rai când vom pleca
din această dărăpănătură!

Animalele-au scăpat, păzea!
Ies instincte din îngrăditură.
Hai să bem și ultima cafea,
cu fiola ei de cianură.

Calendar cu-artiști de cinema,
apa dominată de clorură,
spune, spune, moșule, ceva,
spune, spune, caii când se fură.

Doamne, orice replică e grea,
calul e sacrificat pe tură,
dacă nu, va fi furat cumva
când e noapte și-i fulgerătură.

Nu-i lumină de la nici o stea,
numai noapte, numai lume dură,
câinii latră-n cer de parc-ar vrea
ceea ce astronauții vrură.

Vremea bună este vreme rea,
dragostea s-a prefăcut în ură,
nimeni nu se poate vindeca,
dacă-n loc să mângâie, înjură.

Doamne, să ne ai în pacea ta!
Nimenea de nimeni nu se-ndură,
călărețul adormit în șa
se hurducă la nechezătură.

Rezumat extins la poezia Acatist pentru călăreț de Adrian Păunescu

„Acatist pentru călăreț” este o poezie a lui Adrian Păunescu care explorează tema identității naționale, a tradițiilor și a istoriei românești. Poezia este o meditație asupra unui trecut îndepărtat, în care cavalerii români luptau pentru a-și apăra patria și valorile lor.

Poezia începe cu o invocare a acestor cavaleri, numindu-i „călăreți sfinti” și afirmând că ei au fost „apărători ai țării, ai vieții și ai lumii”. Poezia se concentrează apoi pe imaginea unui călăreț dintr-un trecut îndepărtat, un luptător care se pregătește să plece la război.

Autorul își exprimă admirația pentru acest călăreț și pentru curajul său în fața inamicului. El vorbește despre cum luptătorul își îmbrăca armura și își pregătea calul pentru luptă, subliniind importanța acestor detalii în viața cavalerului.

Poezia continuă cu o descriere a luptei în sine, cu cavalerul care se luptă cu inamicii săi și își apără cu curaj patria și valorile sale. Autorul subliniază importanța acestor lupte pentru identitatea și libertatea națională a României.

În final, autorul se adresează acelora care nu sunt conștienți de valorile și tradițiile românești și îi îndeamnă să învețe de la acești călăreți și să își apere cu curaj țara și valorile lor. El subliniază faptul că aceste tradiții și valorile sunt importante pentru identitatea și continuitatea națională a României.

În ansamblu, „Acatist pentru călăreț” este o poezie puternică care subliniază importanța tradițiilor și valorilor românești, precum și a curajului și sacrificiului necesare pentru a apăra aceste valori. Poezia oferă o imagine romantică și idealizată a trecutului istoric al României și îndeamnă la recunoașterea și respectarea acestor tradiții și valorilor.