Acasă de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Acasă” de Grigore Vieru este că ea a fost scrisă în timp ce poetul se afla în exil în Ucraina, după ce fusese exmatriculat din facultatea de filologie din Chișinău, pentru că a refuzat să se alăture Partidului Comunist din URSS. Vieru a petrecut ani de zile în exil, dar a continuat să scrie poezie, iar „Acasă” este unul dintre cele mai cunoscute și iubite poeme ale sale, care reflectă dorul său de casă și de tradițiile moldovenești.

Toamnă târzie
La noi la Lipcani,
Rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineaţa
Cu toate lăicerele casei pe mine,
Ostenit de greul lor colorat.
„Mă temeam să nu-ţi fie frig”,
Zice mama.

Vin rudele să mă vadă,
Vorbesc în şoaptă afară
Ca la priveghi,
Să nu-mi tulbure somnul
Şi ţistuiesc pe cei mici
Să fie cuminţi.
Mă aplec să le sărut mâna,
Ele şi-o smulg îndărăt:
„Nu trebuie…”
Ruşinându-se de pământul
De sub unghii şi din
Crăpăturile palmelor.
O, neamule, tu,
Adunat grămăjoară,
Ai putea să încapi
Într-o singură icoană.

Rezumat extins la poezia Acasă de Grigore Vieru

Poezia „Acasă” de Grigore Vieru este o pledoarie pentru frumusețea și autenticitatea vieții simple din sat, în contrast cu viața agitată și artificială din oraș.

Poezia începe prin descrierea unui sat idilic, în care casele sunt construite din lut și paie, iar oamenii trăiesc într-o armonie cu natura. Autorul subliniază importanța tradițiilor și a obiceiurilor strămoșești, precum și a valorilor precum modestia, omenia și munca asiduă.

În a doua jumătate a poeziei, autorul contrastă acest stil de viață cu agitația și artificialitatea orașului, în care oamenii sunt preocupați de bani și de imaginea lor socială. El subliniază că, în ciuda tuturor tentațiilor și presiunilor din oraș, el nu ar renunța niciodată la valorile și tradițiile satului său natal.

Poezia „Acasă” este o pledoarie emoționantă pentru autenticitate și pentru valorile autentice ale vieții. Autorul evidențiază frumusețea și autenticitatea vieții simple din sat, subliniind contrastul cu viața agitată și artificială din oraș. Această poezie reprezintă un elogiu al valorilor tradiționale și o avertizare împotriva pierderii acestora în societatea modernă.