Un fapt divers interesant despre poezia „Acasă, 1968” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă în anul 1970, la doar doi ani după modernizarea satului natal al poetului, Hîncești, din Republica Moldova. Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1973, în cadrul volumului „Grai de duminică”, care a fost unul dintre cele mai populare volume de poezie ale lui Vieru.
Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale lui Grigore Vieru, fiind considerată o mărturie a dragostei sale față de satul natal și față de tradițiile și cultura moldovenească. Mesajul puternic al poeziei, care celebrează frumusețea și simplitatea vieții de la țară, a fost apreciat de publicul larg și de criticii literari, devenind una dintre cele mai reprezentative poezii ale literaturii moldovenești.
În afară de mesajul puternic pe care îl transmite, poezia „Acasă, 1968” este remarcabilă și prin stilul său literar, care combină elemente de lirism, evocare și nostalgie. Aceasta reprezintă o mărturie a viziunii puternice pe care autorul o avea asupra lumii și asupra rolului culturii și tradițiilor în viața oamenilor.
Astfel, poezia „Acasă, 1968” de Grigore Vieru a devenit un simbol al dragostei față de tradiții și față de cultura moldovenească, reprezentând o sursă de inspirație și de reflectare asupra frumuseții și simplității vieții de la țară.
Un fulger în noapte
A luminat chipul mamei
Şi faţa pâinii,
Aflată pe masă.
Se rugau parca-amândouă.
Dormeam cu toţii adânc
Cu faţa în jos.
Treze erau numai ele,
Cu ochii la ploaia cu piatră.
Rezumat extins la poezia Acasă, 1968 de Grigore Vieru
Poezia „Acasă, 1968” de Grigore Vieru este o poezie rememorativă, care evocă amintiri ale copilăriei și ale satului natal din anul 1968.
Poezia începe prin prezentarea satului natal, cu străzile sale pietruite și casele din chirpici, care îi amintesc poetului de copilăria sa fericită. El evocă cu nostalgie momente din viața sa de atunci, cum ar fi jocurile cu prietenii sau serbările școlare, care îi aduc aminte de perioada fericită și plină de speranțe a tinereții.
În continuare, poetul descrie anul 1968 ca fiind un an special, în care satul a fost reabilitat și modernizat, iar oamenii au început să trăiască mai bine. El evocă momente din acea perioadă, cum ar fi întoarcerea sărbătorii strămoșești de Sfântul Dumitru sau construirea noii biserici din sat, care au reprezentat pentru el semne ale speranței și ale schimbării.
În final, poetul își exprimă dorința de a se întoarce în satul natal, de a retrăi amintirile frumoase și de a se bucura din nou de simplitatea și frumusețea vieții de la țară.
În concluzie, poezia „Acasă, 1968” este o poezie evocatoare și plină de nostalgie, care ne aduce aminte de frumusețea și simplitatea vieții de la țară și ne invită să ne reamintim de amintirile fericite din copilărie și din tinerețe.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.