A tine, A mine de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „A tine, A mine” de Adrian Păunescu este că a fost inclusă într-unul dintre cele mai importante volume de poezie ale autorului, intitulat „Dragostea mea pentru Limba Română”. Acest volum a fost publicat în anul 1985 și a reprezentat o colecție de poezii care evidențiază pasiunea lui Păunescu pentru limba română și pentru cultura românească în general. În acest context, poezia „A tine, A mine” evidențiază importanța limbajului și a comunicării în relațiile umane și exprimă faptul că dragostea și relațiile noastre cu ceilalți sunt strâns legate de modul în care comunicăm și ne exprimăm.

Mai miros a tine, mai miroși a mine,
o să vină vremea să ne șteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare,
te umpleai de mine, iarăși te vâna,
azi ramâi cu moartea, tristă, blânda mea,
eu rămân cu pielea scânteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi până în călcâie,
dragoste finală, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine – trist și dureros,
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.

Rezumat extins la poezia A tine, A mine de Adrian Păunescu

Poezia „A tine, A mine” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra relațiilor umane și a modului în care acestea se schimbă în timp. În această poezie, poetul explorează ideea că relațiile noastre cu ceilalți sunt mereu în schimbare, iar ceea ce părea important și semnificativ în trecut poate deveni irelevant în prezent.

Poezia începe cu o imagine a unei relații de dragoste care, în trecut, părea atât de importantă și semnificativă. Poetul își amintește de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, dar constată că aceste amintiri au devenit acum doar simple imagini și cuvinte goale.

Poezia continuă cu o meditație asupra ideii că relațiile umane sunt mereu în schimbare și că ceea ce părea important și semnificativ în trecut poate deveni irelevant în prezent. Poetul își exprimă tristețea că, în ciuda eforturilor depuse, nu a reușit să păstreze acea relație de dragoste în viața sa, iar acum se simte singur și trist.

În final, poetul își exprimă speranța că va găsi o altă relație care să îi aducă fericirea și să îi ofere ceea ce își dorește. Poezia se încheie cu un apel la acțiune, invocând ideea că trebuie să fim deschiși și să ne schimbăm, să ne adaptăm la noi relații și să ne bucurăm de ceea ce avem în prezent.

În concluzie, poezia „A tine, A mine” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra relațiilor umane și a modului în care acestea se schimbă în timp. Poetul exprimă tristețea sa pentru pierderea unei relații de dragoste care părea atât de importantă în trecut, dar în același timp, își exprimă speranța că va găsi fericirea într-o altă relație și încurajează lectura să fie deschisă și să se bucure de ceea ce are în prezent.