A nu știu câta toamnă de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „A nu știu câta toamnă” de Adrian Păunescu este că a fost inclusă într-unul dintre cele mai cunoscute volume de poezie ale autorului, intitulat „Versuri alese”. Acest volum a fost publicat în anul 2005, după moartea poetului, și a reprezentat o colecție de poezii care evidențiază frumusețea și profunzimea poeziei lui Păunescu.

Volumul a fost considerat un omagiu adus marelui poet și a fost apreciat de către publicul larg pentru valoarea sa literară și emoțională. De asemenea, poezia „A nu știu câta toamnă” a fost inclusă în diverse antologii de poezie, atât în România, cât și în străinătate, consolidându-și astfel statutul de poezie clasică a literaturii române.

---

Din nou, probabil, s-a-ntâmplat ceva
În tot mai scunda sângelui cascadă
Și frunzele au început să cadă
A nu știu câta oară-n viața mea.

Îngână surdomuții o baladă,
Sub tragicul refren de cucuvea
Și n-am să pot vreodată număra
Aceste frunze care mor grămadă.

Frunzișul lumii pare-un ceas din turn
Ce varsă, înainte ca să moară,
Întreaga lui morișcă tutelară
Și timpul colorat diurn-nocturn.

În gură și în ochi, și-n buzunare,
Port gust amar de vară care moare.

Rezumat extins la poezia A nu știu câta toamnă de Adrian Păunescu

Poezia „A nu știu câta toamnă” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra trecerii timpului și a felului în care aceasta afectează viața noastră și lumea înconjurătoare. În această poezie, poetul exprimă o tristețe profundă pentru pierderea frumuseții naturii, așa cum o cunoștea el în trecut.

Poezia începe cu o imagine a toamnei, care își face simțită prezența prin frunzele care cad și prin frigul care se simte în aer. Poetul își amintește de toamnele din trecut și constată cu tristețe că lumea înconjurătoare s-a schimbat, iar frumusețea naturii a dispărut.

Poezia continuă cu o meditație asupra ideii că timpul trece neîncetat și că tot ceea ce avem este prezentul. Poetul se întreabă dacă a trăit viața la intensitate maximă și a reușit să aprecieze frumusețea lumii înconjurătoare atunci când aceasta era la îndemână.

În final, poetul își exprimă speranța că va reuși să găsească frumusețea în lumea din jurul său și să o aprecieze la adevărata ei valoare, în ciuda faptului că aceasta poate fi ascunsă sau mai puțin evidentă decât în trecut. Poezia se încheie cu un apel la acțiune, invocând ideea că trebuie să fim deschiși și să ne deschidem sufletul către frumusețea din jurul nostru.

În concluzie, poezia „A nu știu câta toamnă” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra trecerii timpului și a felului în care aceasta afectează lumea înconjurătoare și viața noastră. Poetul exprimă tristețea sa pentru pierderea frumuseții naturii, dar în același timp, își exprimă speranța că va reuși să găsească frumusețea în lumea din jurul său și încurajează lectura să fie deschisă și să se bucure de ceea ce are în prezent.