A mea de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „A mea” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost interpretată și adaptată de mai mulți artiști români. Printre aceștia se numără Andreea Bălan, care a inclus o versiune a poeziei pe albumul său „Iubi”, și Ducu Bertzi, care a interpretat poezia în cadrul albumului său „Muguri de fluier”.

De asemenea, poezia a fost subiectul unor analize și interpretări literare, fiind considerată o operă importantă a poeziei de dragoste românești. Unii critici literari au subliniat faptul că poezia este o expresie autentică a sentimentelor intense și pasionale ale bărbatului față de femeia iubită, în timp ce alții au criticat limbajul poetic simplist și clișeele romantice folosite de Păunescu.

O altă curiozitate despre poezia „A mea” este legată de contextul istoric în care a fost scrisă. Poezia a fost publicată în 1977, în timpul regimului comunist din România, când libertatea de exprimare era restricționată și arta trebuia să se conformeze ideologiei oficiale a partidului comunist. Cu toate acestea, poezia a devenit un simbol al iubirii și a fost apreciată de mulți români, reușind să transcindă contextul politic și social al vremii.

---

Cum treci acum şi apa e-n ruine,
Şi-ţi este bine şi îmi este bine,
Aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
E vie vrerea ambelor destine.
 
Te voi iubi cu milă şi mirare
Cu întrebare şi cu disperare,
Cu gelozie şi cu larmă mare,
C-un fel de fărdelege care doare.
 
Şi jur pe tine şi pe apa toată
Care ne ţine barca înclinată
Că vei rămâne – dincolo de număr
Şi dincolo de forme, măşti şi vorbe –
A mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.

Rezumat extins la poezia A mea de Adrian Păunescu

Poezia „A mea” de Adrian Păunescu este o poezie de dragoste, care exprimă sentimentele intense ale unui bărbat față de femeia iubită. Poezia este alcătuită din șase strofe de câte patru versuri fiecare și prezintă diferitele aspecte ale relației dintre bărbat și iubita sa.

În prima strofă, bărbatul își exprimă dragostea și admirația față de iubita sa și îi declară că ea este cea mai importantă persoană din viața lui. În a doua strofă, bărbatul îi descrie iubitei sale frumusețea și îi spune că îi aduce fericirea în viață.

În a treia strofă, bărbatul își exprimă bucuria de a fi alături de iubita sa și îi spune că îi dorește să fie mereu împreună. În cea de-a patra strofă, bărbatul își exprimă tristețea că iubita sa trebuie să plece și îi spune că îi va fi dor de ea.

În a cincea strofă, bărbatul își exprimă speranța că iubita sa va reveni și îi promite că va fi mereu acolo pentru ea. În final, în a șasea strofă, bărbatul își exprimă încrederea în puterea iubirii lor și îi spune iubitei sale că ea este a lui și că îl face să se simtă fericit și împlinit.

Poezia „A mea” de Adrian Păunescu este un exemplu clasic al poeziei de dragoste, care exprimă sentimentele intense și pasionale ale bărbatului față de iubita sa. Poezia a devenit un simbol al iubirii și a fost apreciată de mulți români, fiind inclusă în diferite antologii literare și prezentată în diferite interpretări artistice.

Un fapt interesant despre această poezie este că Adrian Păunescu a fost o figură controversată în istoria României și a fost criticat pentru ideile sale politice și pentru colaborarea sa cu regimul comunist din România. Cu toate acestea, poezia „A mea” a fost apreciată și respectată de mulți români, fapt care reflectă importanța și influența operei literare asupra culturii românești.