A iubi toamna de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „A iubi toamna” de Adrian Păunescu este că a fost compusă și interpretată muzical de către cunoscuta cântăreață română Angela Similea. Piesa a fost inclusă pe albumul „Angela Similea și Comori ale Muzicii Românești”, lansat în 1995 și a devenit un succes imediat, fiind apreciată de publicul larg pentru versurile sale puternice și emoționante.

De asemenea, această piesă a fost interpretată și de către alți artiști din România și din străinătate, consolidând astfel poziția sa ca o poezie clasică a literaturii române și una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii de toamnă.

A iubi toamna, e-un biet pleonasm,
O poartă în cer se-nvârtește neunsă,
Cad, iată, imperii de tulbure frunză
Și totuși se-aude și ultimul basm.

A iubi toamna, e oglindă-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri dansează,
Insecte damnate fac cuiburi în rază,
Speranța renaște în cei suferinzi.

A iubi toamna, neant și refren,
Vin pluguri pământul spre cer să-l răstoarne
Și ultimul fulger, semnat ambigen,
E parcă-un altoi pentru sânge și carne.

Și țipă a pierdere tren după tren
Și mieii duc iarbă uscată pe coarne.

Rezumat extins la poezia A iubi toamna de Adrian Păunescu

Poezia „A iubi toamna” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra frumuseții toamnei și a modului în care aceasta poate fi apreciată și iubită. În această poezie, poetul exprimă dragostea sa pentru toamnă și încurajează lectura să își găsească frumusețea și poezia în această perioadă a anului.

Poezia începe cu o imagine a toamnei, care este descrisă ca fiind un moment al anului plin de culoare și emoție. Poetul exprimă dragostea sa pentru această perioadă a anului și își împărtășește cu lectura sentimentele sale de bucurie și fericire.

Poezia continuă cu o meditație asupra ideii că toamna poate fi considerată o perioadă de regenerare și reflecție, în care putem să ne întoarcem la rădăcinile noastre și să ne conectăm cu natura într-un mod mai profund. Poetul exprimă faptul că toamna poate fi o perioadă a schimbării și a începuturilor noi.

În final, poetul își exprimă speranța că toamna va aduce oamenilor fericire și bucurie, iar aceștia vor reuși să se conecteze cu natura și cu propria lor ființă. Poezia se încheie cu un apel la acțiune, invocând ideea că trebuie să îmbrățișăm frumusețea toamnei și să o iubim cu toată inima noastră.

În concluzie, poezia „A iubi toamna” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra frumuseții toamnei și a modului în care aceasta poate fi apreciată și iubită. Poetul exprimă dragostea sa pentru această perioadă a anului și încurajează lectura să își găsească frumusețea și poezia în toamnă și să se conecteze cu natura și cu propria lor ființă.