Un fapt divers interesant despre poezia „A fost cândva pământul străveziu” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din ciclul de poezii intitulat „În marea trecere” (1930). Acest ciclu de poezii este cunoscut pentru explorarea profundă a temelor metafizice și pentru tonul solemn și contemplativ. „A fost cândva pământul străveziu” ilustrează capacitatea lui Blaga de a crea imagini poetice puternice și de a aduce în prim-plan meditații asupra trecerii timpului și a efemerității vieții umane.
A fost cândva pământul nostru straveziu
ca apele de munte-n toate ale sale,
în sine îngănând izvodul clar şi viu.
S-a-ntunecat apoi lăuntric, ca de-o jale,
de bezne tari ce-n nici un grai nu se descriu.
Aceast-a fost când o sălbatică risipă
de frumuseţi prilej dădu întâia oară
păcatului să-şi facă pe sub arbori cale?
Nu pot să ştiu ce-a fost prin vremi, odinioară,
ştiu doar ce văd: sub pasul tău, pe unde treci
sau stai, pământul înc-o dată, pentr-o clipă,
cu morţii săi zâmbind, se face străveziu.
Ca-n ape fără prunduri, fabuloase, reci,
arzând se văd minuni – prin lutul purpuriu.
Rezumat extins la poezia A fost cândva pământul străveziu de Lucian Blaga
„Poezia ‘A fost cândva pământul străveziu’ de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții umane. Aceasta face parte din ciclul său de poezii intitulat ‘În marea trecere’ (1930), care explorează teme metafizice și existențiale.
Poezia începe prin a prezenta o imagine a pământului străveziu și a trecutului îndepărtat, sugerând că acestea au existat cândva într-o formă diferită. Autorul aduce în prim-plan ideea că totul trece și se transformă în timp, inclusiv oamenii și locurile.
Blaga subliniază că omul, precum și toate creațiile sale, sunt supuse legilor ineluctabile ale schimbării și ale trecerii timpului. El invită cititorul să mediteze asupra efemerității vieții umane și asupra relativității existenței.
Stilul său poetic este solemn și contemplativ, iar limbajul său este bogat în imagini și metafore. Poezia ‘A fost cândva pământul străveziu’ oferă o experiență de introspecție și de confruntare cu misterul trecerii timpului.
În concluzie, această poezie de Lucian Blaga ne amintește de fragilitatea și efemeritatea vieții umane în fața forței implacabile a timpului. Este o meditație profundă asupra condiției umane și asupra eternei schimbări în univers.”
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
