A către e de Adrian Păunescu

Poezia „A către e” de Adrian Păunescu a fost compusă și interpretată muzical de către formația de rock românească Iris. Piesa a fost inclusă pe albumul „Luna plină”, lansat în anul 1988 și a devenit un succes imediat, fiind apreciată de publicul larg pentru versurile sale puternice și emoționante.

De asemenea, această piesă a fost interpretată și de către alți artiști din România, consolidând astfel poziția sa ca o poezie clasică a literaturii române și una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii despre existență și despre puterea noastră de a ne crea propriul drum în viață.

---

Vai, de la A până la E
Atâta depărtare e
Şi de la E până la A
Tot alfabetul va-ngheţa.

Şi nu va exista nici cale
Să lege blândele vocale,
Vocalele împărăteşti
Care am fost şi care eşti.

Şi de la A până la A
E toată nebunia mea
Şi de la E până la E
Cum trece viaţa repede.
Şi A spre E ridică glas,
Iubito, singură-ai rămas
Şi E spre A ca-ntr-un deochi
Ridică negrii, blânzii ochi.

Mai stai îi spune A lui E
Nu ai de ce, nu ai de ce
Mai stai, îi spune E lui A,
Mă duc, că se va-ntuneca.
Şi jos, într-un absurd spital,
Consoanele au astăzi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor,
Iubitul meu, cu a de mână!

Nimic din noi n-o să rămână
Şi ne vom stinge-ncet, încet
în insectar şi-n alfabet.

Adio, E, frumoasa mea,
Îi plânge depărtarea A
Şi de la A până la E
Un pod ceţos de ţurţuri e,
Şi de la E până la A
Consoanele se vor usca,
Şi vai, când strângi pe E cu A
Polen sonor, înseamnă EA!

Şi E în locul ei se zbate,
Ea cea mai tristă dintre toate,
Şi A nu ştie că nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.
Adio, E, iubirea mea,

Rezumat extins la poezia A către e de Adrian Păunescu

Poezia „A către e” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra existenței și a felului în care ne definim ca indivizi. În această poezie, poetul explorează ideea că viața este un proces de transformare și că fiecare persoană are puterea de a-și crea propria realitate și de a-și define propriul drum.

Poezia începe cu o meditație asupra felului în care viața ne modelează și ne schimbă în permanență, însă subliniază că suntem responsabili pentru a ne defini și a ne crea propriul drum. Poetul exprimă faptul că nu putem aștepta să fim definiți de alții sau de circumstanțe, ci trebuie să fim activi și să acționăm pentru a ne atinge propriile noastre obiective.

Poezia continuă cu o apel la acțiune, în care poetul își îndeamnă cititorul să-și găsească propria voce și să aibă încredere în propria putere de a-și crea propriul destin. Poetul subliniază faptul că nu trebuie să fim constrânși de limitele impuse de societate sau de condițiile noastre, ci trebuie să ne depășim fricile și să ne urmăm propriile vise și aspirații.

În final, poetul își exprimă speranța că cititorul va găsi în el însuși puterea de a-și crea propria realitate și de a-și atinge propriile obiective. Poezia se încheie cu un apel la acțiune, în care poetul își îndeamnă cititorul să acționeze cu încredere și curaj, pentru a-și îndeplini propriul destin.

În concluzie, poezia „A către e” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra existenței și a felului în care ne definim ca indivizi. Poetul subliniază faptul că viața este un proces de transformare și că fiecare persoană are puterea de a-și crea propria realitate și de a-și define propriul drum. Poezia este un apel la acțiune, în care poetul își îndeamnă cititorul să acționeze cu încredere și curaj, pentru a-și îndeplini propriul destin.