Miros de coasă de Adrian Păunescu

Una dintre temele principale ale poeziei lui Adrian Păunescu este natura și viața rurală, iar poezia „Miros de coasă” nu face excepție. Această poezie descrie atmosfera de vară dintr-un sat, cu mirosul de fân proaspăt cosit, care umple aerul, și cu sunetul coasei care se aude în fundal.

În ansamblu, poezia „Miros de coasă” este un omagiu adus vieții rurale și muncii oamenilor de la țară. Prin intermediul imagistica olfactivă și auditivă, poetul reușește să transmită o imagine vie și realistă a vieții de la țară, făcând apel la simțurile cititorului.

---

E amurg și mai rămân
Lângă foc și amintire,
Mă adun din risipire,
Și încep să cânt păgân.

A fi fire și nefire,
Nu mai știu ce mai îngân,
Umblă cineva la fân,
Simt venind miros suțire.

Taie cineva lucerna
Cu o coasă veche, grea,
Ca și când și-ar repeta
Că doar moartea e eterna.

Parcă-aș sta, parcă-aș pleca,
Parcă sunt altcineva.

Rezumat extins la poezia Miros de coasă de Adrian Păunescu

Poezia „Miros de coasă” de Adrian Păunescu este o meditație profundă despre moarte, timp și viață la țară. Poezia este împărțită în trei strofe, fiecare cu un ritm și o structură proprie, dar care contribuie la transmiterea unui mesaj comun.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unui câmp de grâu și mirosul de coasă, care se ridică în aer. El vorbește despre timpul care trece și despre faptul că lumea se schimbă, dar mirosul de coasă rămâne același, o amintire a vremurilor trecute. De asemenea, poetul remarcă legătura dintre mirosul de coasă și moarte, datorită faptului că acesta este adesea asociat cu recoltarea și trecerea timpului.

În a doua strofă, poetul vorbește despre amintirile sale de la țară și despre trecutul său, când a lucrat la coasă și a experimentat mirosul același miros al coasei. El vorbește despre trecerea timpului și despre faptul că toți vom ajunge să fim doar amintiri în urma noastră, la fel ca oamenii și lucrurile din trecut.

În ultima strofă, poetul reflectă asupra valorii și însemnătății vieții, în contextul trecerii timpului și al inevitabilității morții. El subliniază importanța de a trăi fiecare moment și de a ne bucura de lucrurile simple din viață, precum mirosul de coasă, care ne aduc aminte de trecut și de vremurile când viața era mai simplă și mai autentică.

În ansamblu, poezia „Miros de coasă” este o meditație profundă asupra timpului, moarte și a valorii vieții. Poezia transmite o puternică emoție de nostalgie și de dorința de a reveni la acele vremuri când viața era mai autentică și mai simplă, precum și de a valorifica fiecare moment petrecut în prezent.