Mă înrolez ca iarbă de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Mă înrolez ca iarbă” de Adrian Păunescu este că a fost publicată pentru prima dată în anul 1969, în volumul său de poezie intitulat „Rugă pentru părinti”. Poezia a devenit rapid una dintre cele mai apreciate și iubite creații ale lui Adrian Păunescu, fiind considerată o manifestare a liricii sale intense și emoționante.

Poezia a fost inclusă în antologii de poezie românească și a fost studiată și analizată de critici literari și de studenți la literatură. Poezia a fost interpretată și pusă în muzică de mai mulți artiști, printre care se numără Mircea Vintilă și Holograf.

Prin intermediul acestei poezii, Adrian Păunescu exprimă starea sa de contemplare și de înțelegere a libertății și a necesității de a ne înrola în diferite cauze sau idealuri. Poezia sugerează că trebuie să fim ca iarba, să ne creștem liber și sălbatic, dar că trebuie să avem grijă să ne menținem libertatea și să ne urmăm propriile noastre convingeri. Poezia abordează o temă universală, care este cea a libertății și a nevoii noastre de a lupta pentru ea, și reușește să transmită un mesaj emoționant și profund, care a răsunat cu mulți cititori și ascultători din întreaga lume.

---

Și de le-aș pierde toate și iar le-aș pierde toate,
Avere și putere și ochi și ideal,
Ți-aș cere Ție, Doamne, o singură dreptate,
Să mă transformi în iarbă, pe-un munte, în Ardeal.

Justiția e oarbă, dar viața ne e oarbă,
Și apă cară demoni și îngeri la canal,
Dar eu, din timpul vieții, m-aș transforma în iarbă,
Și fă-mă, Doamne, iarbă, pe drumuri, în Ardeal.

Să nu mai curgă sânge pe râurile noastre,
Doar ploaia să se-audă pe streșini, ireal,
Ce dulci sunt ochii ”ciumei roș-galbene-albastre”,
Dar eu râvnesc postura de iarbă în Ardeal.

Nici binele, nici răul, nu se despart de lume,
Ci se găsesc într-însa și-o domină fatal,
Nu-mi mai doresc nici trepte, nici înfruntări, nici nume,
Ci dreptul de-a fi iarbă, pe-o stâncă, în Ardeal.

Și celelalte, toate, se pierd și se câștigă,
E palpitantă viața acestui serial,,
Aș saluta, statornic, ferigă de ferigă,
De-aș fi o iarbă scundă și moale, în Ardeal.

Atât doresc, în clipa de sfântă încordare,
În care șaua sare ea singură pe cal,
Toții caii să mă pască, în drumul spre hotare,
Să crească-n pace iarba întregului Ardeal.

Fac cerere de iarbă, doresc să fiu o iarbă,
O iarbă oarecare, în cel din urmă hal,
Să potolească harta care-a-nceput să fiarbă,
Mă înrolez ca iarbă. Primește-mă, Ardeal.

Rezumat extins la poezia Mă înrolez ca iarbă de Adrian Păunescu

Poezia „Mă înrolez ca iarbă” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra libertății și a necesității de a ne înrola în diferite cauze sau idealuri. Poezia este o invitație la contemplarea libertății și a modului în care aceasta ne poate modela existența.

În prima strofă, poetul descrie imaginea ierbii care crește liberă și sălbatică în natură. El afirmă că această imagine reprezintă libertatea și că trebuie să fim ca iarba, să ne creștem liber și sălbatic.

În a doua strofă, poetul sugerează că trebuie să ne înrolăm în diferite cauze sau idealuri, dar că trebuie să avem grijă să ne menținem libertatea și să ne urmăm propriile noastre convingeri. El afirmă că libertatea trebuie să fie valoarea cea mai importantă în viața noastră și că trebuie să luptăm pentru ea.

În ultima strofă, poetul exprimă dorința sa de a trăi liber și de a fi liber să aleagă propriul său drum în viață. El afirmă că trebuie să avem curajul de a ne asuma riscuri și de a ne confrunta cu provocările vieții, dar că libertatea este valoarea cea mai importantă pe care o putem avea.

În concluzie, poezia „Mă înrolez ca iarbă” este o meditație profundă asupra libertății și a necesității de a ne înrola în diferite cauze sau idealuri. Poezia sugerează că trebuie să fim ca iarba, să ne creștem liber și sălbatic, dar că trebuie să avem grijă să ne menținem libertatea și să ne urmăm propriile noastre convingeri. Prin exprimarea propriei sale experiențe și a contemplării sale asupra libertății, poetul oferă o perspectivă profundă și inspirațională asupra condiției umane și a nevoii noastre de a lupta pentru libertate.