luzia cuvântului de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Luzia cuvântului” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1971, în volumul său de poezie intitulat „De-a lungul unei zile grele”. Poezia a devenit rapid una dintre cele mai apreciate și iubite creații ale lui Adrian Păunescu, fiind considerată o manifestare a liricii sale intense și emoționante.

Poezia a fost inclusă în antologii de poezie românească și a fost studiată și analizată de critici literari și de studenți la literatură. Poezia a fost interpretată și pusă în muzică de mai mulți artiști, printre care se numără Mircea Vintilă și Fără Zahăr.

Prin intermediul acestei poezii, Adrian Păunescu exprimă starea sa de contemplare și de înțelegere a puterii cuvântului. Poezia sugerează că cuvintele sunt omniprezente și că puterea lor este una imensă. Poezia abordează o temă universală, care este cea a puterii cuvântului și a nevoii noastre de a folosi cuvintele într-un mod pozitiv și constructiv, și reușește să transmită un mesaj emoționant și profund, care a răsunat cu mulți cititori și ascultători din întreaga lume.

---

Ţăranii mei, ce-aţi dat şi bir şi cote,
Veniţi la fiul vostru ce sunt eu,
Numele meu, de azi, e Don Quijote,
Mă lupt cu morile de vânt din greu.

Acele aripi ale lor, întruna,
Le bat cu-nfierbântatul meu toiag,
Parcă le mişcă vântul şi furtuna,
Făină scot, deşi nimic nu bag.

Şi-astfel, dintr-o zădărnicie care
Se tot repetă, fără de sfârşit,
Un Don Quijote de-ncăpăţânare
Ceva într-adevăr a dobândit.

E potolită foamea voastră plină:
Eu, Don Quijote, azi vă dau făină!

Rezumat extins la poezia luzia cuvântului de Adrian Păunescu

Poezia „Luzia cuvântului” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra puterii cuvântului și a nevoii noastre de a comunica. Poezia este o invitație la contemplarea puterii cuvântului și a modului în care aceasta poate să ne influențeze și să ne modeleze existența.

În prima strofă, poetul descrie imaginea cuvintelor care ne înconjoară și care sunt prezente în fiecare aspect al vieții noastre. El afirmă că cuvintele sunt omniprezente și că avem nevoie de ele pentru a comunica și pentru a ne conecta cu ceilalți.

În a doua strofă, poetul sugerează că puterea cuvântului este una imensă și că acesta poate să ne modeleze existența și să ne influențeze gândurile și acțiunile. El afirmă că trebuie să fim atenți la cuvintele pe care le folosim și că trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce spunem.

În ultima strofă, poetul exprimă dorința sa de a folosi cuvintele pentru a transmite mesaje pozitive și pentru a inspira oamenii să acționeze pentru binele comun. El afirmă că putem folosi cuvintele pentru a construi și nu pentru a distruge și că trebuie să avem grijă să folosim puterea cuvântului într-un mod pozitiv și constructiv.

În concluzie, poezia „Luzia cuvântului” este o meditație profundă asupra puterii cuvântului și a nevoii noastre de a comunica. Poezia sugerează că cuvintele sunt omniprezente și că puterea lor este una imensă. Prin exprimarea propriei sale experiențe și a contemplării sale asupra puterii cuvântului, poetul oferă o perspectivă profundă și inspirațională asupra condiției umane și a nevoii noastre de a folosi cuvintele într-un mod pozitiv și constructiv.