Hai să mergem într-o seară de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Hai să mergem într-o seară” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost inclusă în volumul său de debut, intitulat „Poemele cotidianului”, publicat în anul 1968. Deși volumul a fost bine primit de criticii literari și de publicul larg, această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate lucrări ale sale, care tratează o temă universală și a inspirat numeroși alți autori să scrie despre iubire și pasiune.

De asemenea, această poezie a fost interpretată în diverse moduri, fiind considerată uneori o meditație asupra condiției umane și a sensului existenței, iar alteori o expresie a spiritului tineresc și a dorinței de aventură.

---

Hai să mergem într-o seară
Și scăpați de ultimul deochi
Într-o crâșmă ordinară,
Să tăcem, privindu-ne în ochi.

S-a făcut târziu,
Mi-e așa de frig,
Peste marele pustiu,
Ridic fruntea și te strig.

N-am să-ți cer nimic,
Te iubesc și-atât,
Nici nu știu cum să-ți explic
Cât îmi este de urât.

Într-un birt sărac
C-un birtaș milog,
Murmurând, când ceilalți tac,
Ora-nchiderii, vă rog.

Tu să-ncepi să plângi,
Eu să-ncep să cânt,
Să ne dea afară-n brânci,
Să ne-arunce pe pământ.

Vino negreșit,
Să tăcem fierbinți,
Pentru tot ce am greșit
Când vorbeam făgăduinți.

Însă într-o zi,
Cum e și firesc,
În zadar voi mai dori,
N-am să te mai regăsesc.

Și te-aș mângâia
Când îți este rău,
Tu, nefericita mea,
Eu, nefericitul tău.

Haide într-un birt,
Într-un cartier,
Hai să bem cafea și spirt,
Nici să-mi ceri și nici să-ți cer.

Rezumat extins la poezia Hai să mergem într-o seară de Adrian Păunescu

Poezia „Hai să mergem într-o seară” de Adrian Păunescu este o meditație poetică asupra iubirii și a pasiunii. În această poezie, autorul explorează ideea că iubirea este o forță puternică care poate îmblânzi chiar și cele mai sălbatice și necontrolabile instincte umane.

În prima strofă, Păunescu descrie imaginea unei femei care își petrece timpul într-un mediu urban, sub lumina artificială a orașului. El sugerează că aceasta este o metaforă a laturii controlate și civilizate a ființei umane, care poate fi îmblânzită prin intermediul iubirii.

În a doua strofă, poetul vorbește despre natura umană și sugerează că aceasta poate fi la fel de sălbatică și de necontrolabilă ca și natura înconjurătoare. El subliniază faptul că oamenii trebuie să-și găsească propria iubire pentru a-și îmblânzi instinctele sălbatice și pentru a trăi o viață plină de pasiune și înțelegere.

În strofa a treia, Păunescu meditează asupra frumuseții și valorii iubirii și sugerează că aceasta este una dintre cele mai importante experiențe umane, care poate transforma chiar și cel mai sălbatic și necontrolabil instinct uman într-o forță pozitivă și benefică.

În final, poetul concluzionează că iubirea este o forță puternică care poate îmblânzi chiar și cele mai sălbatice și necontrolabile instincte umane. El sugerează că fiecare persoană trebuie să-și găsească propria iubire și să trăiască viața cu pasiune și înțelegere, astfel încât să găsească împlinirea și fericirea.

În ansamblu, poezia „Hai să mergem într-o seară” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra naturii umane și a iubirii. Păunescu subliniază faptul că iubirea poate îmblânzi cele mai sălbatice instincte umane și sugerează că acest lucru este necesar pentru a ajuta oamenii să-și găsească propria fericire și împlinire. El meditează asupra frumuseții și valorii iubirii și sugerează că aceasta este una dintre cele mai importante experiențe umane.