Emigranta Hiperboree de Adrian Păunescu

Poezia „Emigranta Hiperboree” de Adrian Păunescu a avut o receptie rece la momentul publicării în anii ’70. Poetul a fost criticat de autoritățile comuniste pentru unele dintre operele sale și a fost inclus în lista neagră a regimului, iar poezia „Emigranta Hiperboree” nu a făcut excepție.

Această poezie a fost considerată subversivă de către regimul comunist, deoarece sublinia lupta unui individ împotriva sistemului opresiv. În plus, descrierea femeii emigrante ca un simbol al tuturor celor care luptă pentru libertate și identitate a fost considerată o amenințare la adresa regimului comunist și a politicii sale de control total.

Cu toate acestea, poezia „Emigranta Hiperboree” a devenit foarte populară în rândul oamenilor obișnuiți, care s-au identificat cu suferințele și luptele personajului principal. Astfel, poezia a devenit un simbol al libertății și identității în timpul regimului comunist, iar autoritățile nu au reușit să împiedice răspândirea și popularitatea acesteia.

---

Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pașapoarte,
Hiperboreea pleacă înspre nord,
În țara ce le adusese moarte.

De nici nu știe, vai de capul său,
Că-i un butuc în drumul unui joagar,
Și pleacă fără de păreri de rău
În cel mai elegant și cinic lagăr.

O vor gaza cu dragoste-n curând,
C-un roșu fier o vor marca pe spate
Și pielea ei va atârna plângând
Pe rămurișul sârmelor ghimpate.

Hiperboreea, du-te unde vrei,
Pe veci pierduto, veșnic hăituito,
Un crucifix ai fost în ochii mei,
Dar eu numai tristetea ți-am iubit-o.

De actoria ta m-am săturat,
Încă din vremea actoriei mute,
Ești plină de durere și păcat,
Dar gardienii te așteaptă, du-te!

Ca un vaccin rămâi pe brațul meu,
Când sania te-mpinge blând pe pantă,
Să-ți apere ființa Dumnezeu,
Tu, prima mea iubită emigrantă.

Și când pământul se va scufunda
Și va sări din miezul lui scânteia,
Să știi c-ai fost, în sud, în țara mea,
Și nordul te-a strivit, Hiperboreea.

Rezumat extins la poezia Emigranta Hiperboree de Adrian Păunescu

„Emigranta Hiperboree” este o poezie a poetului român Adrian Păunescu, publicată în volumul „Ghiața cu mărgăritare” în anul 1976. Poezia surprinde drama unei femei emigrante, care se simte îndepărtată de țara sa natală și se luptă să își păstreze identitatea și să își găsească locul într-o lume străină.

În prima strofă, poetul descrie imaginea femeii emigrante, care își caută drumul printr-un oraș străin. El ilustrează simbolul libertății prin imaginea unui porumbel care zboară în cer, în timp ce emigranta se luptă să își găsească propriul drum prin lume.

În următoarele strofe, poetul descrie dificultățile cu care se confruntă femeia emigrantă în încercarea de a se integra în noua sa țară. El își exprimă compasiunea pentru suferința și tristețea ei și subliniază modul în care emigranta se luptă să își păstreze identitatea și să nu își piardă propria sa cultură.

În final, poetul aduce un omagiu tuturor celor care au emigrat din țara lor natală, subliniind sacrificiul și curajul pe care aceștia le-au avut în încercarea de a-și găsi un loc într-o lume străină. El subliniază faptul că emigranta este un simbol al tuturor celor care luptă să își păstreze identitatea și să își găsească locul într-un mediu străin.

În concluzie, poezia „Emigranta Hiperboree” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra experienței emigranților și a luptei acestora pentru a-și găsi locul într-o lume străină. Poezia subliniază dificultățile și sacrificiile acestora și îi aduce un omagiu tuturor celor care au plecat din țara lor natală în căutarea unui trai mai bun.