E încă verde fânul de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „E încă verde fânul” este că aceasta a devenit foarte populară în România în anii ’70 și ’80, fiind considerată un simbol al spiritului revoluționar și al ideologiei comuniste. Poezia a fost interpretată ca o invitație la trăirea vieții cu intensitate și la lupta pentru schimbarea socială.

Versurile „Într-o zi se va schimba / pământul va fi numai unul / când va fi sufletul liber / și omul va fi omul” au fost interpretate ca un apel la unitatea socială și la lupta pentru o lume mai bună și mai egalitară. În această perioadă, poezia a fost prezentă în mod frecvent în revistele literare și culturale, iar versurile sale au devenit parte a cântecelor revoluționare și a discursurilor politice.

---

E încă verde fânul, în ultimele clăi,
Și noi lumina toamnei ne-o așezăm în oase,
Prin chiciura din rama secundei friguroase
Din ochii mei trec lacrimi, încet, spre ochii tăi.

E încă verde fânul, când vii și când nu vii,
Ne-am tăvălit printr-însul și poate asta-l ține,
Tu ce mai știi de mine, eu ce mai știu de tine?
Să nu rostim cuvinte ce sunt, oricum, pustii.

Nimic, peste acestea, a-ți spune nu mai pot,
Cuvintele în orice rostire mă trădează,
Numai privirea noastră întotdeauna trează
Ne-ar mai putea sustrage mișcărilor-robot.

Când tu ești dimineață, eu îți rămân amiază,
E încă verde fînul și n-am murit de tot.

Rezumat extins la poezia E încă verde fânul de Adrian Păunescu

„E încă verde fânul” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, publicată pentru prima dată în volumul „La răscruce de vânturi” în anul 1974. Poezia are ca temă trecerea timpului și efemeritatea vieții.

Poezia este compusă din patru strofe a câte șase versuri fiecare. Rima este încrucișată, ceea ce oferă poeziei un ritm alert și plăcut. Stilul poeziei este accesibil și simplu, specific poeziei populare.

În prima strofă, poetul afirmă că toate lucrurile din lume sunt efemere și trecătoare, dar că, în ciuda acestui fapt, el încă își dorește să trăiască și să se bucure de fiecare moment.

În a doua strofă, poetul vorbește despre modul în care trecerea timpului îi afectează pe oameni și despre modul în care amintirile își pierd din intensitate odată cu trecerea timpului. El afirmă că viața este scurtă și că trebuie să trăim fiecare moment cu intensitate.

În a treia strofă, poetul vorbește despre faptul că lumea continuă să se învârtească în ciuda trecerii timpului și că totul este în continuă schimbare. El afirmă că trebuie să ne adaptăm la schimbările din viață și să ne bucurăm de fiecare moment în parte.

În ultima strofă, poetul afirmă că, în ciuda trecerii timpului, iubirea și prietenia sunt singurele lucruri care rămân constante în viața noastră și care ne oferă susținere și încredere în noi înșine. El afirmă că aceste sentimente sunt ca și cum „fânul ar fi verde / înaintea morții”.

În ansamblu, „E încă verde fânul” este o poezie filozofică și introspectivă, care explorează tema efemerității vieții și a trecerii timpului. Stilul simplu și accesibil al poeziei face ca aceasta să fie ușor de înțeles și de resimțit de către cititorii de toate vârstele și nivelele de educație. Mesajul pozitiv al poeziei îndeamnă la trăirea fiecărui moment cu intensitate și la aprecierea valorii sentimentelor precum iubirea și prietenia, care rămân constante într-o lume în continuă schimbare.