Dragostea de care se și moare… de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Dragostea de care se și moare…” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost utilizată ca titlu pentru un film românesc de dragoste din anul 1993, regizat de Nicolae Margineanu.

Filmul prezintă povestea de dragoste dintre două personaje principale, interpretate de Florin Piersic Jr. și Ioana Pavelescu, și explorează tema pasiunii și a riscurilor pe care le presupune iubirea adevărată. Prin intermediul acestei colaborări între literatură și film, poezia lui Adrian Păunescu a reușit să inspire și să emoționeze publicul larg și să transmită mesajul puternic al iubirii și al pasiunii.

Nimic nu mă mai poate vindeca,
Oricâte clinici o să mai cutreier,
Eu sunt bolnav de amintirea ta
Și voi muri cu chipul tău în creier.

Nici nu mă scuz și nici nu mă explic,
Dar fac proces-verbal,ca să se știe,
Că n-am trădat și n-am mințit nimic,
Dovadă este-această maladie.

Trăim în vremuri fără de eroi,
Ridicolă e orice fel de jale,
Dar vreau să vin, să mor pentru un front în doi,
Sub salcia copilăriei tale.

Nu pot nici să-ți impun, nici să te rog,
Luciditatea de la sine vine,
Și-ai să-nțelegi că parc-ai fost sub drog
În toată răzbunarea ta pe mine.

Din câte-ai pătimit în timpul tot,
Pe mine m-ai găsit să-mi dărui ura,
Eu, salvatorul tău cel idiot,
Prin foc, de dragul tău, m-am dat de-a dura.

Și sunt bolnav de gândul obsesiv
Că zilele de viață ni se curmă,
Și sunt pierdut acum, fără motiv,
Un timp zadarnic regretat la urmă.

Atunci când din coșmar ai să te scoli,
Îți va fi foarte greu a înțelege
De ce dai tu un nume-acestei boli,
De ce chiar tu te simți fără de lege.

Dar știu și altceva, îngrozitor,
Probabil cea mai tragică ispravă,
Că dacă eu de drag de tine mor,
Nu-nseamnă că nu ești și tu bolnavă.

Cei care altora le fac un rău
Li-l fac ca să se simtă ei mai bine,
Dar eu observ, ucis de răul tău,
Că mă zdrobești, zdrobindu-te pe tine.

Nimic nu ne mai poate vindeca
De maladia fără de scăpare,
Cădem, și eu, și tu, de boală ta,
În dragostea de care se și moare.

Rezumat extins la poezia Dragostea de care se și moare… de Adrian Păunescu

„Dragostea de care se și moare…” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, în care poetul explorează tema dragostei și a pasiunii, subliniind că acestea pot fi atât de puternice încât pot cauza moartea simbolică a persoanei îndrăgostite.

În prima strofă, Păunescu descrie dragostea ca o forță puternică și copleșitoare, care îi poate determina pe cei care o trăiesc să simtă cum „se sting” și cum „înnebunesc” de dorul persoanei iubite.

În a doua strofă, poetul vorbește despre intensitatea dragostei și despre cum aceasta poate deveni o obsesie și o dependență pentru persoana îndrăgostită. El subliniază faptul că această dependență poate fi atât de puternică încât poate cauza moartea simbolică a persoanei iubite.

În ultima strofă, Adrian Păunescu subliniază faptul că, în ciuda riscurilor și a suferințelor pe care le poate aduce dragostea, aceasta este o experiență esențială a vieții umane și că nimic nu poate înlocui bucuria și fericirea pe care o poate aduce iubirea adevărată.

În concluzie, poezia „Dragostea de care se și moare…” de Adrian Păunescu explorează tema dragostei și a pasiunii, subliniind că acestea pot fi atât de puternice încât pot cauza moartea simbolică a persoanei îndrăgostite. Poetul subliniază faptul că dragostea este o experiență esențială a vieții umane și că, deși poate fi dureroasă și riscantă, nu trebuie să ne temem să o trăim și să o savurăm, pentru că poate aduce fericirea și împlinirea pe care o căutăm.