Copilărie cu must de Adrian Păunescu

O curiozitate interesantă despre poezia „Copilărie cu must” este că aceasta a fost inspirată de o experiență personală a autorului. Adrian Păunescu a crescut într-o familie de țărani dintr-un sat din Oltenia și a trăit copilăria în mijlocul naturii și a obiceiurilor tradiționale.

El a spus că poezia a fost scrisă ca un omagiu adus acestor experiențe și unei perioade de viață care i-a marcat profund personalitatea. De asemenea, poezia a fost foarte apreciată de publicul larg și a devenit una dintre cele mai iubite creații ale lui Adrian Păunescu.

---

Mi-a fost așa de dor de must de struguri,
de-un must făcut încet de tatăl meu
la ora când tomnaticele pluguri
prin brazde ară hurducând din greu.

Și mi-era dor de frunza stacojie
să mi se urce-n păr și s-o arunc,
de toată toamna din copilărie
îmi era dor și nu mai pot fi prunc.

Lădițele cu struguri stau în curte,
obiectiv, sunt soiul cel mai bun,
lucind noptos în spațiul zilei scurte
și bob cu bob încep în teasc să-i pun.

Și tata se apleacă să culeagă
câteva boabe ce-au rămas pe jos
și dintr-o dată ființa lui întreagă
se strânge brusc sub timpul viforos.

I-a răsărit din nări un pic de sânge
și a crezut că-i strugure strivit,
îl duc spre pat și teascul care plânge
îmi spune cât de mult a-mbătrânit.

Voiam în curtea mea o zi de toamnă,
copil în ea cu tata să rămân,
dar via-ncărunțită ne condamnă,
zdrobiți suntem și tata e bătrân.

Rezumat extins la poezia Copilărie cu must de Adrian Păunescu

„Poezia Copilărie cu must” de Adrian Păunescu este o evocare a amintirilor din copilărie, de momentele petrecute cu prietenii în grădină, pe timp de vară. Poezia are un caracter nostalgic, autorul rememorând acele clipe de neuitat, în care se bucura de lucrurile simple ale vieții.

Poezia începe cu o descriere a peisajului, în care copiii se bucură de soarele călduros și de umbra copacilor din grădină. Autorul descrie apoi momentele petrecute cu prietenii, în care gustau din must și făceau haz de necazuri, lăsându-se purtați de veselia momentului.

Deși amintirile din copilărie sunt dulci și pline de bucurie, poezia nu ignoră aspectele mai întunecate ale vieții, precum sărăcia și greutățile prin care trecea familia. Autorul remarcă că, deși nu aveau prea multe, părinții lor erau fericiți și se bucurau de viață.

În final, poezia se încheie cu o rememorare a momentelor petrecute cu prietenii, în care gustau din mustul dulce și se bucurau de viață, într-un mod inocent și plin de bucurie.

Astfel, „Copilărie cu must” este o poezie plină de nostalgie și de bucurie, care evocă cu sensibilitate momentele din copilărie și bucuria lucrurilor simple ale vieții.