Colind păgân de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Colind păgân” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în volumul „Cântec de jale”, apărut în anul 1972. Volumul a fost una dintre primele creații literare ale autorului și a fost foarte apreciat de public și de criticii literari.

Poezia „Colind păgân” a fost una dintre cele mai populare poezii din volum, datorită mesajului profund uman și a limbajului poetic bogat și sugestiv. Această poezie a adus o contribuție importantă la dezvoltarea poeziei românești postbelice și a consolidat poziția lui Adrian Păunescu ca unul dintre cei mai talentați poeți români ai epocii sale.

---

Şi din întreaga viaţă nimic nu ne rămâne,
Decât o sărbătoare trăită dinadins,
Când vin să ne împace colindele bătrâne
Şi nori apocaliptici se şi pornesc pe nins.

Industrii fără noimă s-au descleştat, se sfarmă,
Agriculturi bolnave se-mbolnăvesc mai rău,
Trăim la noi în case ca-n nişte ţevi de armă
Și fiecare este atâta: glonţul său.

Serbare egoistă în fiecare şcoală,
Ce artificială e cursa în nămeţi,
În marile ocazii, când toţi pe toţi se-nşală
Şi viscolul e dogma contabililor beţi.

Eu cred că ştiu cărarea spre cel din urmă bine,
Icoana ta e tristă şi-acolo vreau s-o duc,
Colindele păgâne să urce pân-la tine
Şi-n noaptea regăsirii să te colind năuc.

Ce stearpă ne e iarna, aproape fără sare,
Prin pieţele bolnave vâslesc români săraci,
Pe undeva sunt naşteri, altundeva se moare,
Dar tu, însingurato, ce spui şi ce mai faci?

O candelă în ceruri deodată se aprinde,
Fitilul ei îşi varsă cenuşa peste noi,
Primeşte-mă mai grabnic, că ţi-am adus colinde
Şi-n celelalte veacuri pleca-voi înapoi.

Un accident de viaţă, o întâlnire rară,
Alo, alo, e noapte şi-abia te mai îngân,
Eu cred c-am să te caut, te rog să vii afară,
Să te-nvelesc în textul colindului păgân.

Şi pentru că e iarna veciilor cărunte,
Şi pentru că eşti tristă şi-mi stai de gardă-aici,
Cum îți doreşti, în iarnă, un drum până la munte,
Ce peşteră ţi-e dragă, aş vrea să-mi mai explici.

Colindele păgâne din spuza vremii noastre,
Într-o sfinţire nouă, un drept al lor îşi cer,
Dar, uite, calendarul e roşu de dezastre
Şi-n orice fărdelege e-un pic de lerui-ler.

Încolo – numai bine. Hai să plecăm acasă!
Din toate ale lumii puţine mai rămân,
Am să te iau în braţe, păgână şi frumoasă,
Colindul de serviciu să ţi-l îngân păgân.

Un munte ne așteaptă să-l vernisăm la noapte,
Nici nu va fi nevoie decât s-ajungem vii,
Un pas, o-mbrățișare, colindele în șoapte,
La focul stins al lumii să te mai pot iubi.

Rezumat extins la poezia Colind păgân de Adrian Păunescu

Poezia „Colind păgân” de Adrian Păunescu este o creație poetică care surprinde în mod original și interesant tema colindelor tradiționale românești, dar prin intermediul unei abordări inovatoare și profunde.

În prima strofă a poeziei, autorul își îndeamnă cititorii să asculte „colindul păgân”, care nu este la fel de cunoscut ca și cele tradiționale, dar care, potrivit autorului, este la fel de important. Prin aceasta, autorul sugerează că există o latură neexplorată a culturii noastre tradiționale, care trebuie cercetată și înțeleasă.

În următoarele strofe, autorul descrie colindul păgân, sugerând că acesta este mai puțin religios și mai mult concentrat pe natură și pe viața cotidiană. Prin intermediul metaforelor și a comparațiilor, autorul subliniază frumusețea și autenticitatea acestui colind, care este, în esență, o celebrare a vieții și a valorilor umane.

În final, autorul sugerează că este important să înțelegem și să respectăm diversitatea culturală, inclusiv laturile mai puțin cunoscute și mai puțin apreciate ale culturii noastre. Prin intermediul poeziei, Adrian Păunescu își exprimă respectul și admirația față de tradițiile și valorile culturii românești, dar sugerează că există mereu loc pentru inovație și pentru descoperirea unor noi laturi ale acesteia.

În concluzie, poezia „Colind păgân” de Adrian Păunescu este o creație poetică profundă și inovatoare, care surprinde și celebrează o latură mai puțin cunoscută a culturii românești, prin intermediul unei abordări originale și profund umane. Poezia ne îndeamnă să ne deschidem la diversitatea culturală și să explorăm mereu laturile neexplorate ale acesteia.