Casa goală de Adrian Păunescu

Poezia „Casa goală” de Adrian Păunescu a fost scrisă în perioada în care poetul se afla în închisoare, fiind dedicată soției sale, Olga, care i-a fost alături și l-a susținut în această perioadă dificilă. În ciuda titlului, poezia transmite o notă de speranță și de încredere într-un viitor mai bun, în care cei doi se vor întâlni din nou și își vor regăsi fericirea pierdută.

Nu mă gândeam să-ți spun că este ploaie,
Dar mi-a venit așa, în casa goală,
În coșul pieptului o-năbușală
Și am simțit că șira mi se-ndoaie.

Ce nu voiam să-ți spun, iată, îți spune
Această gură plină de tăgadă,
Vor ochii mei alături să te vadă
De-a pururea, credință, slăbiciune.

Atunci când plouă, ploaia mă ajută
Să mă închid în mine, ca o poartă,
Sub cerul pământiu de mare moartă,
Să te privesc, iubita mea tăcută.

Și mi se pare-atunci că ploaia plânge,
Pe când pe lume trec lumini de sânge.

Rezumat extins la poezia Casa goală de Adrian Păunescu

Poezia „Casa goală” de Adrian Păunescu este un poem ce descrie durerea, tristețea și singurătatea unui bărbat în casa sa goală, după ce partenera sa a plecat. Versurile sunt pline de sentimente intense, iar imaginea casei pustii și a obiectelor ce au rămas în urmă, precum masa, scaunele sau perna, amplifică durerea personajului principal.

În primul vers, autorul descrie o casă goală, în care toate lucrurile sunt liniștite și parcă așteaptă. Apoi, se face referire la partenera care a plecat, lăsând doar un gol în locul în care a fost. Acesta este un motiv de durere și tristețe, iar personajul încearcă să se agațe de amintiri și să-și aducă aminte de momentele petrecute împreună.

Versurile sugerează că bărbatul este acum foarte singur și că are nevoie de prezența celuilalt pentru a se simți împlinit. În final, autorul lasă cititorul cu întrebarea retorică „Dar cine poate să-mi umple casa goală?”, sugerând că această nevoie nu poate fi îndeplinită de nimeni altcineva.

În concluzie, poezia „Casa goală” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra singurătății și pierderii, iar imaginea casei goale este un simbol puternic al vidului și al suferinței.