Adrian-paunescu

Un fapt interesant despre poezia „Bocet pentru mama” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost inspirată de propria sa experiență de viață, fiind dedicată mamei sale, Maria Păunescu, care a murit în 1976. Autorul a vorbit deschis despre durerea și suferința pe care a simțit-o după pierderea mamei sale și a inclus aceste experiențe personale în poezia sa.

De asemenea, poezia a fost inclusă într-un număr de antologii de poezie contemporană, printre care se numără și „Poezia românească modernă și contemporană” (2001), o antologie de poezie românească care reunește cele mai bune creații poetice din ultimii ani.

Aceste includeri ale poeziei în diferite publicații demonstrează importanța și puterea poeziei lui Adrian Păunescu de a transmite mesaje puternice și universale, care se potrivesc în diverse contexte și forme de exprimare artistică. De asemenea, ele subliniază faptul că tema durerii și a suferinței umane este una universală și că aceasta poate fi transmisă într-o varietate de moduri artistice, prin intermediul poeziei, teatrului sau literaturii în general.


Hei, frate, iartă-mă că strig la tine,
e-un fel de plâns în felul cum te strig,
dar cineva îmi spune, prin suspine,
că mama noastră tremură de frig.

Ea a bătut, cât a bătut, la poartă,
şi au lătrat-o câinii noştri răi
şi ea, ce nu-i făcută pentru ceartă,
n-a mai sunat la poarta alor săi.

Noi ce făceam, în vremea asta, frate?
Benchetuiam cu nişte venetici
şi n-am putut să auzim când bate
bătrâna mamă ce-a trecut pe-aici.

Acum, că e târziu, mă tem că mama
a degerat în stradă, aşteptând,
de-un viscol alb i s-a umplut năframa,
probabil, mama va muri curând.

Și nu ştiu cine a strigat la mine
şi eu la tine m-am pornit să strig,
ce-am auzit de la fereşti străine,
că mama noastră a căzut, de frig.

Deschide către stradă o fereastră
şi spune-mi dacă e adevărat,
că-n gerul mare, iată, mama noastră
s-a prăbuşit şi viscole o bat.

E mama, frate, trista mogâldeaţă
care-a venit, de sărbători, la noi,
şi-acum, în stradă, aşteptând, îngheaţă,
şi nu mai ştie drumul înapoi.

Vecinul ăla, voce de cătuşă,
băzmeşte şi mă bagă la idei,
el cică ţara a sunat la uşă,
în chip de mamă, pe la fiii ei.

Prin ambiguitatea funerară,
ce mă deprimă-n fiecare zi,
eu nu ştiu, a fost mamă, a fost ţară,
de ce n-a anunţat că va veni?

Pe-un timp ca ăsta, omenos de rece,
bătrânii trebuie să stea cuminţi,
că pot răci şi asta nu le trece,
de sunt popoare sau de sunt părinţi.

Noi locuim în cartier de frunte,
e ordine şi linişte în jur
şi n-are nimeni forța să înfrunte
acest context întotdeauna pur.

De-aceea, ia te uită, frate dragă,
că, după cheful mare care-a fost,
salubritatea gunoierii-şi bagă
şi-aceştia iau gunoaiele la rost.

Rămâi, te rog, cu mine, la fereastră,
să plângem, între vânători şi prăzi,
când gunoierii iau pe mama noastră,
ca pe-un gunoi al importantei străzi.

Să ne-mpăcăm cu cei ce-au huiduit-o,
să ne-mpăcăm şi noi, cu noi, stingher,
şi iartă-ne că te-am pierdut, jertfito,
şi că venirea ta n-am auzit-o.

Dar bine că-i curat în cartier.

Rezumat extins la poezia Bocet pentru mama de Adrian Păunescu

Poezia „Bocet pentru mama” de Adrian Păunescu este o creație poetică profundă, care explorează tema durerii și a suferinței umane în fața pierderii unei ființe dragi.

În prima strofă a poeziei, autorul descrie durerea și disperarea unui copil care își plânge mama pierdută, sugerând astfel că pierderea unei mame este o tragedie umană care afectează profund pe cei dragi ai acesteia. Prin intermediul unui limbaj poetic puternic, autorul reușește să transmită intensitatea și durerea acestei pierderi.

În următoarele strofe, autorul descrie amintirile sale cu mama sa și sugerează că aceste amintiri îi oferă confort și liniște în momentele de tristețe și durere. Prin intermediul unor metafore puternice, autorul sugerează că mama sa a fost un pilon de sprijin pentru el și că i-a oferit iubirea și înțelepciunea de care avea nevoie pentru a face față dificultăților vieții.

În final, autorul descrie cum durerile și suferințele pe care le trăim în viață ne pot ajuta să creștem și să devenim mai puternici și mai înțelepți. Prin intermediul unei metafore puternice, autorul sugerează că durerea și suferința sunt ca niște pietre prețioase care ne pot ajuta să construim o temelie mai solidă pentru viața noastră.

În concluzie, poezia „Bocet pentru mama” de Adrian Păunescu este o creație poetică profundă, care explorează tema durerii și a suferinței umane în fața pierderii unei ființe dragi. Poezia subliniază importanța iubirii și a sprijinului familial în momentele dificile și subliniază faptul că durerea și suferința pot fi transformate în înțelepciune și forță. Prin intermediul unor metafore puternice, poezia ne sugerează importanța amintirilor și a legăturilor noastre cu cei dragi și ne îndeamnă să găsim confort și liniște în momentele de tristețe și durere.


Informații adiționale despre Adrian Păunescu

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Adrian Păunescu pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Adrian Paunescu pe Wikipedia.

A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani deși a fost născut în Basarabia.