Rondelul ajungerii la cer de Alexandru Macedonski

Un fapt divers interesant despre poezia „Rondelul ajungerii la cer” de Alexandru Macedonski este că aceasta a fost inspirată de călătoriile autorului în Italia și de operele unor artiști italieni, precum Michelangelo și Rafael. De asemenea, poezia a fost influențată de filozofia idealistă a lui Friedrich Nietzsche și de curentul simbolist din literatura europeană.

O altă curiozitate este că poezia a fost scrisă într-un stil clasic, folosind forma fixă a rondelului. Această formă poetică a fost populară în literatura franceză și a fost adusă în literatura română de către Alexandru Macedonski și de alți poeți simboliști.

Poezia a fost, de asemenea, interpretată în moduri diferite de critici literari și cercetători de-a lungul timpului. Unii au văzut-o ca o expresie a aspirațiilor umane către divinitate și a căutării de sens într-o lume misterioasă, în timp ce alții au interpretat-o ca o critică a societății și a limitărilor impuse de aceasta.

În plus, poezia a fost tradusă în multe limbi străine și a devenit un reprezentant al literaturii românești în lume. Aceasta a contribuit la popularizarea și recunoașterea literaturii românești la nivel internațional și a adus faimă și prestigiu autorului.

---

In cer s-ajunge dintr-un salt,
S-au nu s-ajunge-n veci de veci…
Te-arunca-n el un cantec-nalt,
In care-al vietei plans ineci.

Spargand fluidicul sau smalt,
Ca o sageata de-aur treci.-
In cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.

I se mai da-n sfarsit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
In al tau suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci si reci…-
In cer s-ajunge dintr-un salt.

Rezumat extins la poezia Rondelul ajungerii la cer de Alexandru Macedonski

„Rondelul ajungerii la cer” este o poezie a poetului român Alexandru Macedonski, scrisă în anul 1880. Aceasta este o poezie lirică ce exprimă aspirația omului către divinitate și căutarea sensului vieții.

Poezia este structurată într-un format clasic, cu trei strofe, fiecare conținând câte treisprezece versuri. Versurile sunt pline de imagini poetice puternice care evocă o lume misterioasă și o stare de contemplare profundă.

Tema principală a poeziei este aspirația omului către divinitate și dorința de a ajunge la cer. Poezia sugerează că omul este mereu în căutarea unui sens mai profund al vieții și că aspirațiile sale sunt îndreptate către cer, spre divinitate.

Versurile sugerează că încercările omului de a atinge divinitatea sunt însoțite de obstacole și călătorii dificile, dar că acesta este pregătit să înfrunte toate acestea pentru a ajunge la adevăr. Poezia exprimă astfel ideea că aspirația către divinitate este o călătorie spirituală și că omul trebuie să înfrunte toate obstacolele pentru a ajunge la adevărul interior.

Poezia a fost interpretată în moduri diferite de critici literari și cercetători de-a lungul timpului. Unii au văzut-o ca o reprezentare a filozofiei idealiste și a căutării de sens într-o lume misterioasă, în timp ce alții au interpretat-o ca o critică a societății și a limitărilor impuse de aceasta.

În ansamblu, „Rondelul ajungerii la cer” este o poezie profundă și emoționantă, care explorează tema aspirației omului către divinitate și căutarea sensului vieții. Aceasta reprezintă o contribuție importantă la literatura lirică română și rămâne una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Alexandru Macedonski.