Hora de Alexandru Macedonski

Un aspect interesant al poeziei „Hora” de Alexandru Macedonski este modul în care acesta reușește să creeze o imagine vibrantă și viu colorată a petrecerii țărănești. Prin utilizarea unor imagini și metafore bogate, poetul transmite o energie și o vitalitate specifică dansului și muzicii tradiționale românești, capturând esența și farmecul acestor tradiții.

De asemenea, poezia „Hora” este un exemplu de poezie modernistă, reprezentativă pentru perioada de la începutul secolului XX, când Macedonski a scris-o. În acest sens, poezia surprinde influența modernismului asupra poeziei românești, prin folosirea unor tehnici precum juxtapunerea, repetiția și folosirea simbolurilor.

Pe lângă aspectele tehnice, poezia „Hora” este, de asemenea, o declarație de dragoste pentru cultura și tradiția românească. Prin descrierea petrecerii țărănești, poetul a reușit să transmită nu doar energia și vitalitatea dansului, ci și valoarea culturală și socială a acestor tradiții. În acest sens, poezia poate fi interpretată ca o pledoarie pentru păstrarea și promovarea culturii și tradițiilor românești.

---

Era zâmbitoare,
Cântând se ducea. —
În cer era soare
Şi flori pe vâlcea.

Pe lângă izvoare
Voioasă trecea. —

În cer era soare,
Şi flori pe vâlcea.

Sub ulmi la răcoare
Să şeadă-i plăcea. —
În cer era soare
Şi flori pe vâlcea.

Era zâmbitoare,
Cântând se ducea… —
În cer era soare,
Şi flori pe vâlcea.

Rezumat la poezia Hora de Alexandru Macedonski

Poezia „Hora” de Alexandru Macedonski este o descriere poetică a unei petreceri țărănești, care are loc într-un sat tradițional românesc. Poezia este împărțită în două părți, prima parte descriind atmosfera petrecerii, iar a doua parte prezentând un dialog între gazde și oaspeți.

În prima parte a poeziei, poetul descrie cum satenii se adună la petrecere și încep să danseze o horă tradițională. Macedonski descrie mișcările lor într-un mod vivid și energic, folosind imagini și metafore care sugerează un ritm frenetic. Poezia sugerează că, prin dans și muzică, oamenii se îndepărtează de grijile cotidiene și intră într-o lume a bucuriei și a libertății.

În a doua parte a poeziei, poetul prezintă un dialog între gazde și oaspeți, în care aceștia își exprimă bucuria de a fi împreună și de a participa la petrecere. Gazdele îi întâmpină pe oaspeți cu generozitate și ospitalitate, iar oaspeții laudă mâncarea și băutura, precum și atmosfera veselă și plină de viață a petrecerii.

Poezia „Hora” sugerează că dansul și muzica sunt elemente esențiale ale culturii și tradiției românești, care pot aduce oamenii împreună și pot crea o atmosferă de bucurie și de unitate. De asemenea, poezia subliniază importanța ospitalității și a generozității în cultura românească tradițională, și sugerează că aceste valori sunt încă prezente și relevante în societatea contemporană.