Desperarea de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Desperarea” de Alexandru Macedonski este că ea face parte din ceea ce este cunoscut sub numele de „Poemul simbolist al morții”, o tematică care a fost abordată de mulți poeți simboliști din Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În cadrul acestei tematici, poeții simboliști au explorat adesea ideea morții ca pe o transformare a spiritului, ca pe o căutare a sensului și a valorilor supreme, și nu ca pe un sfârșit în sine.

Atatea chinuri ma tot apasa,
Curand ca floarea voi vesteji!
Si spun la oameni, dar ce le pasa
Dac-a mea viata se va fini?
Nici consolare nu am in lume,
Chiar rad multime de cantul meu.
Stinge-te, viata, stinge-te, nume!
Suflete, zboara la Dumnezeu!
Crezui odata c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu ma sting!
Caci nu am voie, si n-am putere
Moartea ce vine ca sa o resping.
O consolare de l-asta lume
Nu aflai inca la chinul meu.
Stinge-te, viata, stinge-te, nume,
Suflete, zboara la Dumnezeu!
In van vegheat-am fara-ncetare,
Scriind in versuri dulci lectiuni.
Lumea-si rase d-a mea cantare,
Rase d-a mele lamentatiuni!
Si vai! nu este streina lume:
Patria-mi rase de chinul meu,
Stinge-te, viata, stinge-te, nume,
Suflete, zboara la Dumnezeu!
Al meu parinte servit-a insa,
Servit-a tara unde nascu;
Putu sa stranga, dar el nu stranse!
In saracie el petrecu!
Oh! si ce moarte il lua din lume!
Dar radeti toti de cantul meu.
Stinge-te, viata, stinge-te, nume,
Suflete, zboara la Dumnezeu!
Vaduvi avute, recompensate,
In aste timpuri sunt nencetat,
Cele sarace sunt delasate
Omul virtutii e insultat!
Asa ajunge a noastra lume
Plansul opreste cantecul meu.
Stinge-te, viata, stinge-te, nume,
Suflete, zboara la Dumnezeu!

Rezumat al poeziei Desperarea de Alexandru Macedonski

Poezia „Desperarea” de Alexandru Macedonski descrie starea de disperare a unui individ care simte că a pierdut totul și că viața sa este fără sens. Poezia începe cu o descriere a unui peisaj sumbru și deprimant, unde soarele este descris ca fiind lipsit de putere și lumina sa este palidă și murdară.

Personajul principal al poeziei este descris ca fiind singur și izolat, fără nicio speranță și fără niciun scop în viață. El simte că a pierdut totul, inclusiv iubirea și încrederea celor din jurul său, și acum se confruntă cu disperarea și tristețea.

Poezia sugerează că disperarea poate fi un sentiment copleșitor și poate fi greu de depășit. Personajul principal se simte incapabil să se ridice din nou și să găsească un sens în viață, iar poezia se termină cu o descriere a lui într-o stare de imobilitate și depresie.