Cântec de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Cântec” de Alexandru Macedonski este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care poetul se afla într-unul dintre cele mai productive momente ale carierei sale literare. Poetul era deja un nume cunoscut în literatura română și se afla în plină dezvoltare a stilului său simbolist și modernist.

„Cântec” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Macedonski și a fost adesea interpretată și cântată de diferiți artiști, fiind considerată una dintre cele mai importante creații ale literaturii române. Poezia a fost adesea citată în operele literare ulterioare, precum romanul „Maitreyi” al scriitoarei indiene Mircea Eliade, care a fost influențat puternic de stilul simbolist al lui Macedonski.

În plus, poezia „Cântec” a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost studiată de critici literari din întreaga lume, fiind apreciată pentru puterea sa de a transmite emoții profunde și de a explora teme universale ale iubirii și ale condiției umane.

Un alt fapt interesant despre această poezie este că ea este considerată una dintre primele creații literare din România care a abordat teme simboliste și moderniste. Macedonski a fost un susținător al mișcării simboliste și a utilizat adesea metafore și imagini poetice puternice pentru a exprima idei și sentimente profunde, precum cele din poezia „Cântec”.

---

Şi pentru ce n-ar fi permis
Al vieţii mele tainic vis
Să-l împlineşti,
Iubindu-te, să mă iubeşti?
Să mă iubeşti!

Făgăduind, — ziceai că ţii,
Prin cuget dacă-mi aparţii
De ce, — de ce
N-ai vrea să calci peste orice?
Peste orice!

De mă iubeşti, — să te supui,
O sărutare să depui
Pe fruntea ta,
Şi morţii-n gropi vor tresălta!
Vor tresălta!

Pe buza ta, pe-obrazul tău,
Oh! lasă-mă să fiu călău,
Călău de flori,
Şi vor cânta privighetori!
Privighetori!

Pe ochii tăi şi pe-al tău sân,
Trecând amorul meu păgân,
Amorul meu,
Tu poţi să-l faci un semizeu,
Un semizeu!

Natura este-n haină nouă…
Priveşte! flori de zarzări plouă…
Sub ele, — noi,
Vom fi la umbră amândoi
Cu amândoi!

Rezumat extins la poezia Cântec de Alexandru Macedonski

„Cântec” este o poezie scrisă de Alexandru Macedonski în anul 1880, care explorează tema iubirii neîmpărtășite și a suferinței sufletești. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, Macedonski transmite complexitatea emoțiilor și a sentimentelor pe care le poate trăi un individ care este îndrăgostit și care se confruntă cu suferința.

Poezia începe cu o descriere a frumuseții și a măreției naturii, care este comparată cu iubirea. Macedonski sugerează că iubirea este o forță puternică, care poate să înalțe sufletul uman și să-l ducă spre stări de extaz și de împlinire. Însă, pe măsură ce poezia se dezvoltă, devine din ce în ce mai evident că această iubire este neîmpărtășită și că sufletul iubitor suferă.

Macedonski utilizează metafore puternice pentru a transmite durerea sufletească a protagonistului, care se luptă cu sentimentele neîmpărtășite. El sugerează că iubirea este ca un foc, care poate arde intens și poate distruge sufletul uman. Însă, în ciuda acestui fapt, protagonistul nu poate renunța la iubirea sa neîmpărtășită și continuă să trăiască cu speranța că va găsi împlinire și fericire.

Poezia se încheie cu o sugestie subtilă de acceptare a destinului și a faptului că uneori iubirea poate fi neîmpărtășită. Macedonski sugerează că, în ciuda suferinței sufletești, viața trebuie să continue și că sufletul uman trebuie să continue să trăiască și să iubească.

În ansamblu, „Cântec” este o poezie profundă și emoționantă, care explorează teme de iubire, suferință, speranță și destin. Această poezie este considerată una dintre cele mai importante creații ale lui Macedonski și reprezintă o expresie a talentului și a stilului său literar distinctiv.

Un fapt divers interesant despre această poezie este că a fost interpretată și cântată de numeroși artiști români de-a lungul timpului. De asemenea, poezia a fost inclusă în diferite antologii literare și a fost studiată de numeroși critici literari și cercetători în domeniul literaturii române. Aceasta a fost interpretată în diferite moduri și a fost asociată cu diverse curente literare și ideologice. Cu toate acestea, poezia a rămas un exemplu important de creație literară, care explorează teme universale ale vieții umane și ale existenței umane.