Odă sobei mele de George Topârceanu

Un fapt divers interesant despre poezia „Odă sobei mele” de George Topârceanu este că ea a fost inclusă într-o serie de manuale școlare pentru elevii de liceu din România. Poezia a fost considerată un exemplu relevant de poezie modernă românească și a fost prezentată ca o sursă importantă de inspirație pentru elevii care învață să aprecieze și să scrie poezii.

De asemenea, poezia „Odă sobei mele” a fost adaptată muzical de mai mulți artiști români, printre care se numără și compozitorul Nicolae Coman. Acesta a creat o adaptare muzicală a poeziei, intitulată „Odă sobei”, care a fost interpretată de mai mulți cântăreți români, printre care se numără și Margareta Pâslaru și Ducu Bertzi.

Adaptarea muzicală a poeziei „Odă sobei mele” a consolidat importanța și popularitatea poeziei lui Topârceanu în cultura și artele românești, sugerând forța și mesajul său artistic. În acest sens, poezia a devenit o sursă importantă de inspirație și de emoție pentru mulți români, evidențiind puterea poeziei de a transmite mesaje importante și de a atinge sufletul cititorilor și ascultătorilor.

---

Cum ar face-o un student sărac

Păstrând intactă adormita spuză,
În colţul tău, stai rece şi ursuză.
O, inutilă mobilă, pesemne
Te-ai supărat că nu-ţi mai cumpăr lemne?

Tu nu-ţi dai seama că, deşi regret,
Nu te-am putut prevede în buget, —
Dar hai să facem amândoi bilanţul,
Să vezi şi tu cât valorează sfanţul:

Sunt 40 la birt
30 chiria
Sunt 7 şi 80 spălătoria
5 franci e vinul (fără amănunte)
3 gazul,
4 cheltueili mărunte
Sunt 10 franci şi 20, tutunu
1 franc, pomană
Fac 101
Plus 6 franci pe lună şvarţ cu lapte
107 (una sută şapte)
Scăzând acum din leafa de… student,
Rămâne o băncuţă — excedent…

Şi, vezi, de tine nu mă mir de loc
C-ai stat o iarnă-ntreagă fără foc,
Dar m-aş mira de mine să trăiesc
O săptămână, fără să iubesc.

Deci, pân’ să cumpăr lemne cu căruţa,
Eu totdeauna cheltuiesc băncuţa —
Şi-abia atunci constat c-ar fi posibil
Să faci căldură, — fără combustibil!

Rezumat extins la poezia Odă sobei mele de George Topârceanu

„Odă sobei mele” este o poezie scrisă de George Topârceanu în care autorul personifică soba și îi aduce un omagiu pentru rolul său important în viața de zi cu zi.

Poezia începe cu o descriere a sobei și a simbolurilor sale, sugerând că ea reprezintă un foc sacru care protejează și încălzește casa. Topârceanu subliniază importanța sobei în viața de zi cu zi, sugerând că ea este o sursă de confort și de siguranță.

În continuare, autorul personifică soba și îi acordă calități umane, sugerând că ea are suflet și că este o prezență constantă și înțeleaptă în casa sa. El subliniază importanța de a aprecia soba și de a avea grijă de ea, sugerând că aceasta este o sursă importantă de bunăstare și de confort.

Poezia continuă cu descrierea unor momente speciale în viața autorului, precum întâlnirea cu prietenii sau scrierea poeziilor, sugerând că soba este întotdeauna prezentă și că ea asigură un sentiment de siguranță și de protecție.

În final, Topârceanu exprimă aprecierea sa față de soba sa și îi mulțumește pentru că îi oferă un loc de refugiu și de odihnă. El subliniază importanța de a aprecia lucrurile simple din viață, precum soba, sugerând că ele sunt o sursă importantă de fericire și de împlinire.

În concluzie, „Odă sobei mele” este o poezie care aduce un omagiu sobei și simbolurilor sale, sugerând că ea este o sursă importantă de confort și de siguranță în viața de zi cu zi. Prin intermediul acestei poezii, autorul transmite un mesaj de apreciere a lucrurilor simple din viață și de importanță a grijii și aprecierii acestora.