Întoarcerea fiului risipitor de George Topârceanu

„Fiu risipitor” este o poezie alegorică care se referă la parabola biblică a fiului risipitor. În poezie, Topârceanu explorează tema păcatului și a salvării, punând accentul pe iubirea necondiționată a tatălui pentru fiul său risipitor și pe bucuria și fericirea pe care o simte când fiul său se întoarce acasă. În această poezie, Topârceanu își exprimă în mod simbolic credința în puterea milostivirii și a iubirii divine.

Eu, tată, am plecat
şi te rog să nu fii supărat, căci dac-aş fi rămas
n-ai fi tăiat acum viţelul cel mai gras.
Am colindat flămând pământurile,
şi m-au bătut în faţă vânturile, şi m-a pârlit soarele,
şi m-au durut picioarele…
Acum te văd şi-mi pare bine, aşadar
te rog să nu te uiţi urât la mine că plec iar.
Eu sunt stâlpul de care inima ta se razimă.

Porunceşte să-mi aducă nişte poame
şi o bucată mai mare de azimă,
că până s-o frige viţelul mor de foame…
Phi! câte lucruri ciudate am văzut pe unde-am trecut.
De vreo două ori am fost chiar slugă
şi-am păzit o turmă de râmători. Dar stăpânul m-a luat la fugă: Zicea că eu
am ştiut că femeia
pe care-o luase tocmai din Idumeea se ţinea cu un vecin
(stăpânul meu avea şaptezeci de ani cel puţin). Şi m-a bătut
cu un băţ uscat de măslin.
Vai, tată, prin câte locuri am umblat! Dar să ştii că nicăieri nu te-am uitat,
ci de câte ori vedeam pe alţii stând la masă, eu m-am gândit:
„Ce bine trebuie să fie-acum acasă!“ Şi-am venit

Rezumat extins la poezia Întoarcerea fiului risipitor de George Topârceanu

Poezia „Întoarcerea fiului risipitor” de George Topârceanu este o compunere ce ilustrează povestea binecunoscută din Biblie a fiului risipitor care părăsește casa tatălui său, trăiește în sărăcie și disperare, și apoi se întoarce acasă cu inima umilită, cerându-și iertarea.

Poezia are un ton solemn și filozofic, cu un mesaj profund despre iubire, milă și iertare. Prin intermediul unor imagini sugestive și simboluri puternice, Topârceanu ilustrează călătoria spirituală a fiului risipitor și a înțelepciunii dobândite prin suferință.

Versurile poeziei explorează teme precum libertatea, dorința de independență, dar și consecințele alegerilor noastre. În final, poezia ajunge la concluzia că iertarea și compasiunea sunt cele mai mari virtuți, iar reîntoarcerea acasă într-o stare de umilință și recunoștință poate fi cel mai mare act de curaj și înțelepciune.

În ansamblu, poezia „Întoarcerea fiului risipitor” este un omagiu emoționant și profund la adresa iubirii și compasiunii, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări ale lui George Topârceanu.