Acorduri sfărâmate de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Acorduri sfărâmate” de Alexandru Macedonski este că a fost o poezie controversată la vremea sa. Macedonski a fost criticat pentru utilizarea unor imagini considerate prea abstracte și pentru stilul său original de scriere, care a fost considerat prea îndrăzneț pentru gustul publicului conservator din acea perioadă.

Cu toate acestea, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Macedonski și a ajutat la consolidarea reputației sale ca poet simbolist. De asemenea, poezia a fost un exemplu important pentru mișcarea literară simbolistă din România și a influențat dezvoltarea literaturii moderne în această țară.

De-a lungul timpului, poezia „Acorduri sfărâmate” a fost interpretată în mai multe moduri. Unele interpretări au sugerat că poezia explorează tema trecerii timpului și a schimbării, în timp ce altele au subliniat importanța artei și a creației artistice ca mijloc de a învinge puterea distructivă a timpului. Indiferent de interpretare, această poezie rămâne un exemplu remarcabil de lirism și imaginație poetică.

---

I.

Ca marea de-năsprită îmi este întristarea;
Nemăsurate-adâncuri conţine tot ca marea,
Şi n-a pătruns vreodată un ochi în fundul lor!
Abia, printre furtună, din boltă de nori plină
Le-a luminat un fulger c-o palidă lumină…
Dar fulgerul a fost trecător!

Corabia Sperantii, de pânze încărcată,
Prin apele acele n-a tras cu brazda-i lată
Un drum să strălucească la soare luminat!
Iluzii mincinoase veneau ca samă-nsele;
Credeam c-o să sosească, dar rămâneam cu ele:
Spre alte locuri s-a strecurat!

II.

Izbită-n veci de soartă, bătută de furtună,
O stâncă-n voia mării se sparge şi răsună:
Ecoul lung vibrează de-o plângere adâncă!
Ah! inima mea este o stâncă-n vijelie
Pe care-o-mpresoară a traiului urgie
Şi plâng pe sfărâmata stâncă!

De vârful care încă se ţine pe picioare,
M-agăţ ca înecatul cu braţe-ncleștătoare,
Iar ochii înc-o dată mi-arunc la orizon,
Să văd de nu s-arată vreo pânză rătăcită…
Şi-n van a mea privire, adesea nălucită,
Aleargă pe valul monoton.

Rezumat extins la poezia Acorduri sfărâmate de Alexandru Macedonski

Poezia „Acorduri sfărâmate” de Alexandru Macedonski este o meditație profundă asupra puterii distructive a timpului asupra frumuseții și a iubirii. Poezia începe cu o descriere a unui cântec de iubire ce se aude în departare, sugerând o lume a armoniei și a fericirii. Însă această armonie este întreruptă brusc de intervenția timpului, care face ca sunetele să devină „sfărâmate” și incoerente.

Autorul explorează apoi tema trecerii timpului și a schimbării, sugerând că tot ce este frumos și armonios în viață este în cele din urmă distrus de trecerea timpului. El descrie cum iubirea și pasiunea se estompează treptat și cum tot ceea ce este solid se destramă în cele din urmă.

În continuare, autorul sugerează că singura cale de a învinge puterea distructivă a timpului este prin creația artistică. El descrie cum arta poate captura frumusețea și armonia într-o formă permanentă, astfel încât aceasta să dureze peste timp și să reziste la degradare.

În final, autorul exprimă o speranță că frumusețea și iubirea vor învinge în cele din urmă puterea distructivă a timpului, sugestiv prin utilizarea imaginilor de „flori albe” care înflorește și dăinuie chiar și în mijlocul destrămării și a schimbării.

În concluzie, poezia „Acorduri sfărâmate” este o meditație profundă asupra puterii distructive a timpului asupra frumuseții și a iubirii. Această poezie surprinde un sentiment de dezolare și de pierdere, dar sugerează și că există o speranță pentru a învinge această putere distructivă, prin intermediul creației artistice și prin capturarea frumuseții și a armoniei într-o formă permanentă.

Un fapt divers interesant despre poezia „Acorduri sfărâmate” este legat de influența acesteia asupra literaturii românești. Poezia a fost un exemplu important pentru mișcarea simbolistă din România și a influențat dezvoltarea literaturii moderne în această țară. De asemenea, poezia a fost tradusă și publicată în alte limbi, ceea ce a ajutat la promovarea literaturii române în străinătate. Astfel, această poezie a devenit un simbol al literaturii române de calitate și a contribuit la dezvoltarea și promovarea culturii românești în întreaga lume.