Balada chibritului de George Topârceanu

În anul 1986, compozitorul român Cornel Fugaru a creat un cântec inspirat de poezia „Balada chibritului”, intitulat „Cântecul chibritului”. Acesta a devenit un succes în anii ’80 și a fost interpretat de către mulți artiști cunoscuți din România. Melodia păstrează versurile și mesajul emoționant al poeziei, dar adaugă o notă muzicală specifică perioadei și stilului muzical.

---

Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj,
Strada Universităţii,
Casă mare cu grilaj.

Casa asta, din păcate,
C-un proprietar bigot,
N-avea electricitate…
Dar încolo avea tot:

Scări, balcoane, coridoare
Şi, ca-n orice case mari,
Cu apartamente multe –
Fel de fel de locatari.

Într-un rând, venind acasă,
Noaptea, de la cinema,
La parter, pe întuneric,
Aud paşi în urma mea.

Şi-o uşoară siluetă
Îmi vorbi abia şoptit:
“-Dacă nu sunt indiscretă,
Domnule, n-ai un chibrit ?”

O fi tânără? Frumoasă?
Doamnă măritată, sau…?
Fără multe marafeturi,
Scot chibritul şi i-l dau.

Urc apoi o scară-n fugă
Dar când trec prin coridor,
Drept în faţa mea o uşă
Se deschide-ncetişor.

Şi prin crăpătura uşii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasă:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”

Pe-asta o cunosc eu bine:
E frumoasă ca un paj,
O servesc la repezeală
Şi mai urc înc-un etaj.

Când, prin razele de luna
Ce treceau printr-o perdea,
Ce să vezi? O doamnă brună
Îmbrăcată-n pijama.

Este Ea! Chiar Ea! –
Femeia după care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Şi nimica nu-ndrăznesc!

N-aveam încă cunoştinţă:
„Scuză-mă dacă-mi permit,
Soţul meu e dus de-acasă,
N-ai matale un chibrit?”

Un chibrit? Ce fericire,
Mai aveam vreo două-acum,
I-aş fi dat chiar patru dacă
Nu făceam risipă-n drum.

Altă scară, cea din urmă,
Pe culoar aud un zvon,
Ce-i? Un drac de fată-n casa,
Numa-n bluză şi jupon.

Ma opreşte cu sfială:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
Mă iertaţi de indrazneală,
V-aş ruga…-Ce? -Un chibrit…”

Trebuia să-i dau că altfel
Asta-mi scoate vreun ponos,
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos:

„Am gasit o gămălie,
Doar atât, îmi pare rău,
Nu ştiu dacă s-o aprinde.
S-a aprins? Norocul tău!”

Când, în fine, ajuns-odată
În odaia mea: tablou!
O amică (are cheie)
M-aştepta ca pe-un erou:

„De trei ceasuri stau în beznă,
Zice, eşti nesuferit,
Sunt grozav de enervată,
Scoate fuga un chibrit.”

Iar chibrit? Simţi-i că-mi sare
Ţandăra, curat pârjol:
„Ce-s eu fabrică de fosfor?
Sunt regie? Monopol?

De când am intrat în casă
Tot chibrit, chibrit, chibrit,
Dracu` să vă ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!

Rezumat extins la poezia Balada chibritului de George Topârceanu

„Poezia Balada chibritului” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui George Topârceanu, fiind apreciată atât de copii, cât și de adulți.

Poezia relatează povestea tristă a unui copil sărac care, într-o noapte de iarnă, încearcă să vândă chibrituri pe stradă, în ciuda frigului aspru. Însă nimeni nu-i cumpără chibriturile, iar copilul îngheță de frig și de foame.

Deși poezia are un final trist, aceasta conține și o puternică încărcătură emoțională și morală, adresându-se atât celor care trăiesc în sărăcie, cât și celor care sunt indiferenți la suferințele altora.

„Poezia Balada chibritului” a fost foarte apreciată de cititori încă de la publicarea sa în 1920 și a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale literaturii române. Aceasta a fost inclusă în multe manuale școlare și antologii de poezie pentru copii, fiind considerată un exemplu de literatură cu caracter social.

În plus, poezia a fost adaptată în diverse forme, inclusiv într-un film de animație realizat în anul 1995 și într-un musical pentru copii realizat în 2017. Aceste adaptări au contribuit la popularitatea și impactul durabil al poeziei în cultura română.