Noiemvrie de Elena Farago

Poezia „Noiemvrie” de Elena Farago este un poem reflexiv despre trecerea timpului și efemeritatea vieții, inspirat din natura toamnei și a simbolurilor specifice acestei perioade. Faptul divers despre această poezie este că a fost publicată postum, în volumul „Laudatio temporis acti”, apărut în anul 2003, la aproape două decenii de la moartea autoarei.

În lâncedul soare de-amiază, grădina
Își zvânta din brazde noroiul, și cum
Nu-i nimeni să-i cate răcoarea acum,
Dar zborul de cioare îi cată hodină.
În mâlul ce scade vâscos, fumegând,
Mai luptă cu moartea o iarbă, o floare,
Cu frunze cernite-n sinistră coloare
A negrului muced — ce-ți intră în gând
Mai muced, mai negru decât e în fire.
Sus ciorile negre, jos mucedele flori !

O, unde ești, creangă de-april, să-mi improri
Ferestrele vieții cu verdea-ți lucire
Și unde ești, iarbă cu fragedul fir,
În gânduri să-mi intri cu haina ta nouă,
Și proaspăt scăldată în bobul de rouă,
Ce-n suflet răsfrânge lumini de safir.

Rezumat extins la poezia Noiemvrie de Elena Farago

Poezia „Noiemvrie” de Elena Farago descrie melancolia și tristețea unei toamne târzii, care pare să aducă cu ea oboseala și amintiri dureroase. În versurile sale, poeta transmite sentimente de nostalgie și de dezamăgire, într-un mod care se poate regăsi în multe dintre operele sale.

Poezia începe prin a descrie natura în toată splendoarea sa, cu toate culorile și sunetele sale. Cu toate acestea, este o toamnă tristă, cu o brumă rece și cu frunzele care cad pe pământ, murind treptat. Poeta vorbește despre vântul care suflă cu putere și despre faptul că în această perioadă, natura pare să-și fi pierdut strălucirea și viața.

În continuare, poeta reflectă asupra vieții sale, asupra trecutului și asupra prezentului. Ea își amintește de vremurile bune, de fericirea pe care a simțit-o în trecut și de toate acele momente care acum par îndepărtate și uitate. Dar acum, în această toamnă târzie, nu mai este nimic care să o bucure și pare că viața nu mai are niciun rost.

Deși este o poezie tristă și melancolică, aceasta transmite un mesaj important despre trecerea timpului și despre felul în care oamenii pot să se schimbe odată cu el. În plus, este o reflectare a sentimentelor umane, a trăirilor și a emoțiilor care ne pot îngreuna sufletul și care, uneori, pot părea greu de depășit.