În unire stă tăria de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre poezia „În unire stă tăria” de Gheorghe Asachi este că ea a devenit un simbol al idealului național al României și a avut o puternică influență asupra mișcării pentru unirea Principatelor Române.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, care a avut loc între 1859 și 1866, această poezie a fost adesea utilizată ca un slogan politic, care promova idealul de unire a Principatelor Moldovei și Munteniei într-un singur stat național. De asemenea, poezia a fost imprimată pe steagurile și bannerele mișcărilor naționale și a devenit un simbol al luptei pentru libertate și independență.

Poezia a rămas populară și după unirea Principatelor, în 1866, și a fost inclusă în manualele școlare și în antologiile literare din perioada următoare. În plus, versurile poeziei au fost puse pe muzică și au devenit un cântec patriotic popular.

Astfel, poezia „În unire stă tăria” nu doar că a devenit un exemplu important al poeziei patriotice și al idealului național al României, ci a și jucat un rol semnificativ în dezvoltarea și promovarea mișcării pentru unirea Principatelor Române.

---

Nu-n zădar e scris pe aur
În latinelor rostire:
Crescunt parvae res concordia
(Lucruri mici cresc prin unire);
Făr-unire nu-i vârtute
În familii, nici în stat,
Cum exemple mii trecute
De ajuns au arătat.

Un părinte bătrân foarte,
Propiet acum de moarte,
Vrând uni pe fiii săi,
Zis-au lor: Blem, feţii mei,
Cercaţi dac-a frânge poate
Cel mai tânăr dintre voi
Ceste dârzi unite toate,
Iar în urmă spune-voi
Ceea care tari le face.

Din fii unul le-au luat,
Dar zădarnic au cercat,
Şi dând altui mai ghibace
Întrunit acel baston,
Zis-au: Eh, de eşti Samson!
Şi acestui opinteală
Au dat numelui sminteală.

Mai cercat-au fiul mic,
Ce şi el n-au frânt nimic.
Cu toţi timpul lor pierdură,
Că unite-n legătură
Nici o dardă nu s-au frânt.
Atunci tatăl lor li zice:
Moale braţe văd aice;
Să v-arăt ce încă sânt
În asemene-ntâmplare!

Dar când astă lăudare
O iau fiii lui drept şagă,
Bătrânelul tremurând
Întâi dărzile dezleagă
Şi le frânge-apoi pe rând,
Zicând: Fie-vă de ştire
Că puterea stă-n unire.
Deci şi voi, o, fiii mei,
Într-un cuget fiţi tustrei,
Unul altui de-ajutori!

Cât trăia bătrânul lor
Li-nnoia adeseori
Acest sfat mântuitori,
Şi-n minutul de pe urmă,
Care firul vieţii curmă
Cu o inimă ş-o gură
Fiii lui unirea-i jură.

După aceasta au găsit
Multe-averi de moştenit,
Dar plântate-n socotele
Şi-interesuri având grele.
Flămândă se-ndeasă-ndată
De vecini şi veri o ceată.

Unii fac pretenţii-n bani,
Alţi în sate şi-n ţigani,
Însă-a fraţilor unire
Este scut de mântuire
Ş-apărându-se-mpreună
Teferi stau în grea furtună.
Dar duioas-armonia lor
N-au avut un trainic spori;
Deşi sângele-i îmbină,
Egoismul îi dezbină.

La-mpărţelile averii
Unul darmă pe celalalt,
Cu vecinii atunci verii
Înnoiesc a lor asalt
Şi aflând pe tustrei fraţi
Între sine dezbinaţi,
Strămoşeasc-a lor avere
Se împrăştie şi piere.
Venindu-li-n urm-aminte
Pilda bunului părinte,
Despre cele dârzi legate,
Dezunite-apoi sfărmate,
Dorea fieşcare fiu
A-i urma, dar pre târziu!

Rezumat extins la poezia În unire stă tăria de Gheorghe Asachi

Poezia „În unire stă tăria” este una dintre cele mai cunoscute și iubite creații ale lui Gheorghe Asachi. În această poezie, autorul își exprimă dragostea și devotamentul față de țara sa și încurajează unitatea și solidaritatea între români pentru a face față dificultăților și provocărilor.

Poezia este împărțită în șase strofe și are o structură simetrică, cu fiecare strofă conținând patru versuri. De asemenea, poezia utilizează o varietate de figuri de stil, cum ar fi personificarea și metafora, pentru a ilustra importanța unității și puterii colective.

Prima strofă prezintă România ca o țară asemenea unui templu, cu poporul său ca piatra de temelie. În a doua strofă, autorul subliniază că puterea țării stă în unitate și încurajează poporul să-și unească forțele pentru a-și proteja valorile și identitatea.

În următoarele strofe, Asachi descrie nevoia de a lupta pentru libertate și independență, indiferent de provocările și obstacolele întâlnite. El subliniază, de asemenea, importanța respectului față de tradiții și valorile naționale.

La final, poezia se încheie cu o declarație puternică a unității și solidarității între români, prin versurile „Români, să ne-unim într-un glas/În unitate stă tăria noastră”. Aceste versuri au devenit un simbol al idealului național al României și sunt adesea utilizate în discursurile și programele politice care promovează unitatea națională.

Poezia „În unire stă tăria” este o expresie a patriotismului și a idealului național al României. Ea reflectă sentimentul de dragoste și devoțiune față de patrie, precum și nevoia de unitate și solidaritate între români pentru a face față provocărilor și a construi un viitor mai bun.