Leul şi Măgarul la vânătoare de La Fontaine

Fabula „Leul şi Măgarul la vânătoare” de La Fontaine relatează o întâmplare petrecută în timpul unei vânători la care participă un leu și un măgar. Leul îl ia cu el pe măgar, în speranța că acesta îi va fi de ajutor în vânătoare, însă măgarul, neavând experiența necesară, dovedește a fi un partener neputincios și chiar îi pune în pericol viața lui Leu.

La începutul vânătorii, măgarul este incapabil să fugă prin pădure fără să se lovească și să se împiedice de fiecare dată, iar Leul trebuie să-l ajute mereu să se ridice. Când Leul auză sunetul unui mistreț și îl vede în depărtare, îi spune măgarului să strige la el pentru a-l speria și a-l face să vină spre ei. Măgarul începe să urle, dar sunetul său comic, departe de a speria mistrețul, îi amuză pe ceilalți animale din pădure și îl face să fugă.

Măgarul este din nou inutil când vine vorba de prinderea unei capre sălbatice. În schimb, Leul, așteptând momentul potrivit, îi sare la gât caprei și o ucide cu ușurință. În cele din urmă, când cei doi ajung la prădăria finală a vânătorii, Leul observă un iepure și îl îndeamnă pe măgar să se apropie de el cu precauție. Măgarul începe să meargă în șir indian, crezând că este în siguranță, dar iepurele se mișcă și îi dă o lovitură puternică cu labele, răsturnându-l pe măgar și făcându-l să cadă într-un prăpastie. Leul rămâne uimit de ignoranța măgarului și își dă seama că uneori oamenii iau decizii greșite cu privire la partenerii lor.

Fabula subliniază importanța alegerii cu grijă a partenerilor și a recunoașterii calităților și defectelor fiecăruia. În același timp, ea evidențiază și nevoia de a fi pregătit pentru sarcina asumată și de a lua decizii raționale și informate.

---

Monarhul dobitoacelor, năprasnic,
Voia să dea, de ziua lui, un praznic
Şi chibzui să facă o mare vânătoare,
De urşi, de cerbi, de lupi, de căprioare
Şi de mistreţi,
Că el nu-şi pierde vremea cu vrăbii sau sticleţi.
Şi, ca să scoată grabnic vânatul din unghere,
L-a pus pe Măgărilă într-un tufiş, să zbiere.
Iar când porni să ragă din răsputeri Măgarul,
Dezlănţuit deodată, ca viforul în toi,
Ai fi jurat că sună din surle tot Tartarul,
Ca-n ziua Judecăţii de apoi.

De răgete-ngrozindu-se de-a binele,
Pornind înnebunite spre zăvoi,
Cădeau în gheara Leului jivinele.
– Vezi ce făcui, îi zise, prin răgetele mele?
– Da, îi răspunse Leul, cumplit ai mai răgit,
Că eu
– Cât sunt de Leu –
M-aş fi-ngrozit,
De nu aveam – ca toate jivinele – habar
Că eşti, aşa cum eşti, doar un măgar…
De-ar fi-ndrăznit, se supăra Măgarul
De spuse şi de ton;
Dar, chibzuit, şi-a îndurat amarul,
Că nu-i, de felul lui, un fanfaron.

Rezumat extins la fabula Leul şi Măgarul la vânătoare de La Fontaine

Fabula „Leul şi Măgarul la vânătoare” de La Fontaine relatează o întâmplare petrecută în timpul unei vânători la care participă un leu și un măgar. Leul îl ia cu el pe măgar, în speranța că acesta îi va fi de ajutor în vânătoare, însă măgarul, neavând experiența necesară, dovedește a fi un partener neputincios și chiar îi pune în pericol viața lui Leu.

La începutul vânătorii, măgarul este incapabil să fugă prin pădure fără să se lovească și să se împiedice de fiecare dată, iar Leul trebuie să-l ajute mereu să se ridice. Când Leul auză sunetul unui mistreț și îl vede în depărtare, îi spune măgarului să strige la el pentru a-l speria și a-l face să vină spre ei. Măgarul începe să urle, dar sunetul său comic, departe de a speria mistrețul, îi amuză pe ceilalți animale din pădure și îl face să fugă.

Măgarul este din nou inutil când vine vorba de prinderea unei capre sălbatice. În schimb, Leul, așteptând momentul potrivit, îi sare la gât caprei și o ucide cu ușurință. În cele din urmă, când cei doi ajung la prădăria finală a vânătorii, Leul observă un iepure și îl îndeamnă pe măgar să se apropie de el cu precauție. Măgarul începe să meargă în șir indian, crezând că este în siguranță, dar iepurele se mișcă și îi dă o lovitură puternică cu labele, răsturnându-l pe măgar și făcându-l să cadă într-un prăpastie. Leul rămâne uimit de ignoranța măgarului și își dă seama că uneori oamenii iau decizii greșite cu privire la partenerii lor.

Fabula subliniază importanța alegerii cu grijă a partenerilor și a recunoașterii calităților și defectelor fiecăruia. În același timp, ea evidențiază și nevoia de a fi pregătit pentru sarcina asumată și de a lua decizii raționale și informate.