Cerbul privindu-se în apă de La Fontaine

Una dintre interpretările acestei fabule „Cerbul privindu-se în apă” este că mesajul său este că este important să fim conștienți de propriile limite și să ne acceptăm propriul aspect și natură, fără a încerca să fim altcineva sau să ne comparăm cu alții. De asemenea, fabula poate sugera și importanța autoevaluării și a analizării propriilor acțiuni, fără a ne lăsa influențați de părerea celorlalți.

Privindu-se într-un izvor de-o limpezime rară,
Un cerb, odinioară,
Îşi lăuda podoaba coarnelor bogată,
Dar se gândea cum suferă – şi nu o dată –
Că-i sunt picioarele ca nişte fuse,
A căror subţirime în apă se pierduse.
„De la picioare pân’la creştet ce disproporţie – trist
Spune –
Văzându-le în unde umbra. înaltelor lăstare
Le poate-atinge vârful cununa mea minune.
În schimb, picioarele nu-mi fac deloc onoare.”
Abia-şi spusese că nu poate acest ponos să-ndure
Că a zărit un câine-lup, de vânătoare,
Şi, ca atare,
A trebuit neapărat să se ascundă în pădure.
Dar coarnele îi fură-acum
O piedică printre copaci, în drum,
Împotrivindu-se efortului pe care
Spre a-l salva-l făceau subţirele picioare.
Trecu atunci prin mintea-i un gând cu totul nou:
Să blesteme podoaba, al cerului cadou.

Exagerăm ce e frumos, dispreţuim ce e util,
Cu toate că frumosul ne-aduce-adesea jale;
Îşi ponegrise cerbul tot ce-l făcea agil
Şi-şi lăudase tocmai o stavilă în cale.

Rezumat extins la fabula Cerbul privindu-se în apă de La Fontaine

Fabula „Cerbul privindu-se în apă” de Jean de La Fontaine prezintă o întâmplare în care un cerb admiră cu mândrie imaginea sa reflectată în apă și își laudă cornul, însă își dă seama că este înșelat atunci când încearcă să-l prindă pe cel din apă și constată că totul a fost o iluzie.

În povestea fabuloasă, cerbul observă cu admirație reflexia sa într-un izvor și își laudă cu mândrie frumusețea cornului, spunând că niciun animal nu poate fi mai puternic și mai frumos decât el. În timp ce se uită la imaginea sa, cerbul încearcă să-l atace pe animalul din apă și se lovește de pietre, dându-și seama că a fost înșelat de propria sa reflecție.

Morala fabulei este că mândria poate fi înșelătoare și că trebuie să fim atenți la ceea ce credem că vedem sau că avem. În plus, fabula sugerează că este important să ne cunoaștem și să ne acceptăm limitele și să evităm să fim prea încrezători în propriile noastre puteri.