Umbra şi omul de Alecu Donici

Una dintre caracteristicile fabulelor scrise de Alecu Donici este accentul pus pe învățătura morală, pe latura educativă, fără a uita de elementele umoristice și satirice. În fabula „Umbra și omul”, Donici subliniază importanța acțiunilor concrete și a faptelor bune, în detrimentul vorbelor goale și a aparențelor. De asemenea, autorul evidențiază consecințele negative ale minciunii și ale trădării, prin comportamentul umbrei care îl trădează pe omul de bine.

---

Un om nu prea cu minte
Să-şi prindă umbra vrea,
Dar când pornea nainte,
Şi ea mergând sporea.
Iar ea fugea mai tare
Şi ori cu ce o alunga,
Tot umbra nu se da.

Când ostenit de goană, el îndărăt se-ntoarse,
Atuncea ea din urmă cât cole îl luase.

Aşa-i acea nălucă, nătângă şi fatală
Ce pururea ne-nşală,
Sub nume de noroc,

Şi după care unii necontenit s-alungă
Dar nu pot să-l ajungă;
Iar alţii, stând pe loc,
De el se folosesc.

Şi fără nici un merit favoru-i dobândesc.

Rezumat extins la fabula Umbra şi omul de Alecu Donici

Fabula „Umbra şi omul” de Alecu Donici este o satiră socială care vorbește despre diferite ipostaze pe care le poate lua omul în funcție de poziția socială pe care o deține.

În fabulă, un om cu o poziție înaltă social își dorește să arate puterea sa prin faptul că se poate despărți de umbra sa și aceasta nu îi mai urmează. În încercarea sa de a-și demonstra puterea, omul își pierde umbra și rămâne în întuneric, fără să mai poată să vadă lumea și fără să mai poată fi văzut de alții.

Această fabulă ne învață că puterea și poziția socială nu trebuie să ne transforme în oameni disprețuitori față de ceilalți și că trebuie să fim conștienți de faptul că suntem toți egali în fața destinului și a morții.

În final, fabula transmite ideea că ar trebui să fim mulțumiți cu ceea ce avem și să nu ne lăsăm seduși de iluzia puterii și a superiorității, ci să ne păstrăm umilința și înțelegerea că suntem toți la fel în fața vieții și a morții.