Fierul şi argintul de Alecu Donici

Fabula „Fierul şi argintul” de Alecu Donici spune povestea unui fierar care a vrut să facă un topor din argint și a cerut ajutorul unui argintar. Argintarul a acceptat, dar în schimb a cerut fierarului să facă o nicovală din fier, să o îmbrace în argint și s-o vândă la un preț mai mare. În cele din urmă, fierarul s-a înțeles cu argintarul și au muncit împreună la cele două obiecte.

Când toporul a fost gata, argintarul s-a gândit că ar fi putut face unul mai bun și i-a propus fierarului să-l păstreze pentru el și să-i plătească pentru munca depusă. Fierarul a fost de acord, dar când a văzut cât de bine a ieșit toporul, s-a răzgândit și a refuzat să-l vândă.

În schimb, a luat nicovala și a încercat să o vândă la un preț mare. Dar cumpărătorii au observat că nicovala avea un miez de fier și s-au simțit înșelați. Fierarul și argintarul au fost pedepsiți pentru înșelăciunea lor, iar moralul fabulei este că înșelăciunea și lacomia nu duc la nimic bun.

---

– Nu ai cuget, eşti un rău!
Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău.
Şi-n mine baţi fără cruţare!
Au doară ai uitat, că noi chiar din născare
Tot de un neam suntem;
Că noi alăturea în munţi ne-nfiinţăm?
Aşa ţipa la argintari
Sub loviture tari,

Argintul prelucrat de-a fierului unelte.
Iar fierul au răspuns argintului aceste:

– Te mângâie, vecine!
Şi întru suferinţi ia pildă de la mine.
Tu încă ai noroc;
Iar pe mine, scos din foc,
Şi mai cumplit mă bate,
Tot fierul, al meu frate!

Rezumat extins la fabula Fierul şi argintul de Alecu Donici

Fabula „Fierul şi argintul” de Alecu Donici este o satiră la adresa obiceiurilor şi a mentalităţii din Moldova secolului al XIX-lea.

În fabulă, fierul şi argintul se întâlnesc şi încep să-şi laude fiecare calităţile proprii. Fierul se consideră util şi indispensabil pentru oameni, în timp ce argintul se mândreşte cu strălucirea şi frumuseţea sa. Când vine vorba să se compună un obiect, fiecare dintre cele două materiale se consideră mai important decât celălalt şi nu acceptă să fie împreună. Cu toate acestea, când oamenii îi combină într-unul dintre cele mai utile obiecte – cuţitul – fiecare îşi recunoaşte valoarea şi înţelege că pot coexista în armonie.

Fabula subliniază importanţa colaborării şi a acceptării diferenţelor, dar şi necesitatea de a vedea dincolo de aspectul superficial al lucrurilor şi a aprecia calităţile interioare. De asemenea, fabula critică mentalitatea de superioritate şi orgoliul exagerat.

În general, fabula este o alegorie cu o înţeles moral profund, care are relevanţă şi astăzi în societatea noastră.