Rondelul rozelor ce mor de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Rondelul rozelor ce mor” de Alexandru Macedonski este că aceasta face parte dintr-o serie de poezii intitulată „Culegere de poeme”, publicată pentru prima dată în anul 1893. Această serie de poezii a fost o colecție de opere alese de autor din diferite volume și colecții de poezii publicate anterior.

Poezia „Rondelul rozelor ce mor” a fost inspirată de un alt rondel scris de poetul francez Charles de Orleans, intitulat „Le temps a laissé son manteau” („Timpul și-a lăsat mantia”). Macedonski a reușit să adapteze versurile și ritmul originalului în limba română, creând astfel o poezie originală și puternică.

Poezia a fost apreciată de criticii literari pentru capacitatea sa de a evoca trecerea efemeră a vieții și a frumuseții, dar și pentru mesajul moral profund pe care îl transmite. Aceasta a fost studiată în școli și universități și a fost inclusă în antologii literare și volume de poezie, consolidându-și astfel poziția ca o operă de referință în literatura română.

„Rondelul rozelor ce mor” a fost tradusă în diferite limbi străine și a fost inclusă în diferite colecții și antologii de poezie, consolidându-și astfel poziția de poezie clasică și universală. De-a lungul timpului, aceasta a inspirat și alte creații artistice, inclusiv în domeniul muzical, unde a fost adaptată în diferite forme artistice.

Alexandru Macedonski a fost un important poet și prozator român care a scris mai multe opere literare de referință în literatura română. Poezia „Rondelul rozelor ce mor” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale, fiind astfel un subiect de studiu și interes pentru iubitorii de literatură.

---

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor.
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor…
E vremea rozelor ce mor.

Rezumat extins la poezia Rondelul rozelor ce mor de Alexandru Macedonski

„Rondelul rozelor ce mor” de Alexandru Macedonski este o poezie care evocă trecerea efemeră a vieții și a frumuseții, utilizând imaginea rozelor de trandafir ca simbol al acestei treceri. Autorul descrie frumusețea și eleganța rozelor, dar subliniază inevitabilitatea muririi și a declinului.

Poezia începe prin a prezenta frumusețea rozelor, sugerând că acestea sunt simboluri ale perfecțiunii și eleganței. Autorul descrie culorile vii și mirosurile îmbietoare ale florilor de trandafir, sugerând că acestea emană o energie și o vitalitate debordantă.

În continuare, poetul subliniază trecerea efemeră a vieții și a frumuseții, sugerând că toate lucrurile trebuie să își îndeplinească menirea și să se stingă în cele din urmă. Rozele sunt descrise ca fiind subiecte ale unei legi implacabile a naturii, care nu ține cont de frumusețe sau de sentimente.

Pe parcursul poeziei, autorul subliniază mesajul moral al poveștii, sugerând că este important să ne bucurăm de frumusețea și de eleganța lumii, dar să ne amintim și de efemeritatea acesteia. Poezia transmite un mesaj profund despre trecerea timpului și despre frumusețea pe care o avem în jurul nostru.

În final, poetul încheie cu versurile „În viață toate-s trecătoare, / Cât e frumos nu dăinuie; / Nici măcar ura de moarte / În veci o frumusețe nu-ngroapă”. Poezia transmite un mesaj de optimism și de bucurie de viață, sugerând că frumusețea este întotdeauna prezentă în jurul nostru, chiar și atunci când trecerea timpului ne pare inevitabilă.

În concluzie, poezia „Rondelul rozelor ce mor” de Alexandru Macedonski este o descriere poetică a trecerii efemere a vieții și a frumuseții, subliniind inevitabilitatea muririi și a declinului. Poezia transmite un mesaj profund despre frumusețea și efemeritatea naturii și invită la o reflecție asupra valorilor noastre și a sensului vieții.