Un fapt interesant despre poezia „Stea-stea, logostea” de Grigore Vieru este că aceasta este una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale sale, fiind inclusă în manualele școlare și fiind recunoscută ca un exemplu de poezie sensibilă și profundă. Poezia a fost compusă în perioada în care poetul căuta răspunsuri la întrebările sale existențiale și spirituale, iar stelele și lumina lor reprezintă o metaforă pentru înțelepciune și adevăr.
De asemenea, poezia „Stea-stea, logostea” a fost adaptată și interpretată în diferite forme artistice, cum ar fi muzica sau teatrul, reprezentând o sursă de inspirație pentru artiștii care au încercat să redea frumusețea și încărcătura emoțională a acestei poezii.
Grigore Vieru este unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române, cunoscut pentru poezia sa sensibilă și profundă, dar și pentru promovarea valorilor și tradițiilor poporului său. Poezia „Stea-stea, logostea” este un exemplu al abilităților sale literare și al sensibilității sale în fața lumii și a universului, reprezentând o mărturie a viziunii sale profunde asupra vieții și a lumii.
Stea-stea, logostea,
Leagănă fetiţa mea,
Că eu tare-s ocupată
Şi ea vrea tot legănată.
Să o legeni lin mereu,
Să creadă c-o leagăn eu.
Rezumat extins la poezia Stea-stea, logostea de Grigore Vieru
Poezia „Stea-stea, logostea” de Grigore Vieru este o meditație poetică asupra vieții și a universului, în care poetul se raportează la stele și la lumina lor. Poezia este compusă din trei strofe, fiecare strofă având câte patru versuri.
În prima strofă, poetul se adresează unei stele, numind-o „logostea”, adică „cuvântul”, și o roagă să-l lumineze cu înțelepciunea sa. El îi cere să-i ofere „o rază mică, doar o lacrimă de lumină”, pentru a-i arăta că există încă speranță și că lumina poate învinge întunericul.
În a doua strofă, poetul vorbește despre întunericul și singurătatea din viața sa, precum și despre nevoia de a găsi un sens în univers. El afirmă că este un căutător de adevăr și că vrea să găsească răspunsuri la întrebările sale.
În a treia strofă, poetul se întoarce la stea și o roagă să-i ofere o înțelegere mai profundă a universului și a sensului vieții. El vrea să înțeleagă „ce-i scurtă clipa de lumină”, adică durata vieții omului și cât de fragilă este aceasta în fața universului.
În concluzie, poezia „Stea-stea, logostea” de Grigore Vieru este o meditație poetică asupra vieții și a universului, în care poetul se raportează la stele și la lumina lor. Poezia subliniază nevoia de lumină și de înțelepciune în viață și de a găsi un sens în univers. Grigore Vieru a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române, cunoscut pentru poezia sa sensibilă și profundă, dar și pentru promovarea valorilor și tradițiilor poporului său. Poezia „Stea-stea, logostea” este un exemplu al abilităților sale literare și al sensibilității sale în fața lumii și a universului, reprezentând o mărturie a viziunii sale profunde asupra vieții și a lumii.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.
