Fluturii de Elena Farago

Un fapt interesant despre poezia „Fluturii” de Elena Farago este că aceasta a fost inspirată de natura și viața sălbatică din Munții Carpați. Poezia a fost scrisă în timpul unei călătorii de către poeta în această regiune montană și a fost influențată de frumusețea naturii și de ciclul vieții și moarte al speciilor din această zonă.

De asemenea, poezia „Fluturii” a fost apreciată pentru modul în care a reușit să transmită emoții puternice și să evocă frumusețea și vulnerabilitatea vieții. Poezia a fost considerată un exemplu de literatură de mediu și a fost apreciată de iubitorii de natură și de protecția mediului, pentru modul în care a evidențiat frumusețea și importanța conservării naturii și a speciilor sale.

Deși poezia a fost scrisă în 1949, ea a continuat să fie relevantă și apreciată de-a lungul anilor, ca un exemplu de poezie care celebrează frumusețea și fragilitatea naturii și a vieții și transmite un mesaj puternic de iubire și conectare între toate ființele vii.

---

Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;

Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.

Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.

Rezumat extins la poezia Fluturii de Elena Farago

Poezia „Fluturii” de Elena Farago este un poem care celebrează frumusețea și grandoarea naturii, evidențiind ciclul vieții și moarte al fluturilor. Poezia începe cu o descriere a fluturilor, cu culorile lor vibrante și cu zborul lor grațios. Protagonistul poeziei admira frumusețea lor și se gândea la modul în care viața lor este scurtă și fragilă.

În continuare, poetul descrie modul în care fluturii trăiesc doar câteva săptămâni și își trăiesc viața la maximum, explorând lumea din jurul lor și încântându-se de frumusețea naturii. Ea spune că fluturii sunt simboluri ale efemerității și ale fragilității, dar și ale grandoarei și ale frumuseții.

Pe măsură ce poemul progresează, poetul descrie modul în care fluturii își găsesc perechea și se împerechează în zborul lor grațios. Ea spune că acest moment de uniune este unul dintre cele mai frumoase și mai importante momente din viața lor și că simbolizează iubirea și conexiunea dintre toate ființele vii.

În final, poetul descrie modul în care fluturii își încep procesul de moarte, când își pierd puterea de zbor și își pierd culoarea și strălucirea. Ea spune că acest proces de moarte este inevitabil, dar că nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de durere și de tristețe, ci să ne bucurăm de frumusețea și de iubirea care există în jurul nostru.

În general, „Fluturii” este un poem care celebrează frumusețea și grandoarea naturii, evidențiind ciclul vieții și moarte al fluturilor și transmitând un mesaj profund despre iubire și conexiunea dintre toate ființele vii. Poezia transmite o atmosferă profundă și emoționantă, subliniind importanța recunoașterii frumuseții și a fragilității vieții și a aprecierii momentelor de iubire și de conexiune.