Inima mamei de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Inima mamei” de George Coșbuc este că aceasta a fost pusă în versuri și adaptată muzical de mai mulți artiști români. Printre aceștia se numără și Ioan Bocșa, care a creat o versiune muzicală memorabilă a poeziei în anii ’70, care a devenit una dintre cele mai iubite și recunoscute interpretări ale acestei poezii.

De asemenea, poezia a fost folosită în diverse campanii publicitare și programe educative, demonstrând astfel impactul și relevanța sa continuă în cultura românească.

Era băiat frumos la chip şi blând,
El a venit acasă azi oftând;
Şi mamă-sa, văzându-l supărat,
L-a strâns la piept, pe ochi l-a sărutat
Şi-a zis, privind cu drag în ochii lui:
Tu ai ceva pe suflet şi nu-mi spui!
Parcă te temi că-ţi mustru gândul tău,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cât eşti de rău!
Şi ea plângea, cum plânge fiul mic,
Şi-a plâns şi el, şi n-a răspuns nimic.
 
Să-i spună mamei! Da, când a plecat
De la iubita lui, el revoltat
Venea nebun şi dus d-un singur gând
S-ajungă lângă mă-sa mai curând,
Să-i spună tot! Dar când a fost în prag,
A stat pierdut în loc o, laşul ce-i!
Azi îl ardea privirea cald-a ei,
Şi braţele-i, care-l strângeau cu dor,
Azi îl durea îmbrăţişarea lor,
Şi toată vorba mamei îl durea
Şi silnic el s-a smuls de lângă ea.
El a fugit de mă-sa. Abătut,
O întreagă zi pe lunci el s-a pierdut
Şi la iubita lui el se gândea,
Şi la cuvintele ce le-a zis ea:
Eu voi iubi pe unul dintre toţi;
 
Din pieptul mamei tale, dacă poţi
Să-mi dai tu inima al meu vei fi!
Voiesc un talisman! De voi iubi,
Să fiu iubită! Vreau să ştiu cum eşti,
Eu cer un singur semn, că mă iubeşti!
Şi el s-a îngrozit de-acest cuvânt!
Ea-şi bate joc de ce-avea el mai sfânt,
Şi, ca d-un demon, el s-a rupt de ea,
Dar o iubea nebun, el o iubea
Mai mult acum fără-nţeles
Vorbea cu sine, şi gemea mai des;
Şi se-ngrozea de gândul că-ntr-o zi
Această fată-l poate birui.
Să-şi piardă mama-n chip atât de laş,
De doua ori să fie ucigaş!
Şi-a doua zi s-a dus şi-a întrebat
Pe draga lui, dar ea şi-acum i-a dat
Răspunsul vechi. şi el gemea plângând
Şi nu putea să fugă d-acest gând
Şi nouă nopţi cu gândul s-a zbătut
Şi-n urmă-a dus iubitei ce-a cerut.
 
El n-a putut să plângă şi-ar fi plâns,
În mână tremurat ţinea, dar strâns
Odorul drag, o inimă şi-a cui?
Aceasta este răsplătirea lui!
Ea l-a iubit, ca ochii ei, şi blând
Plângea şi ea, când îl vedea plângând,
Şi şi-ar fi dat şi capul pentru el:
Şi-acum o răsplăteşte-aşa mişel!
El nu mai are mamă! El a pus
Iubirea unei fete mai presus
D-a mamei lui – ce mult a dat
Şi-n schimb el nu ştia ce-a cumpărat!
Fiori simţea cum îl îneacă reci;
Îi răsunau blestemele de veci
A mamei, numai şoapte fără glas,
El o simţea venind cu pas de pas
Pe urma lui, el o vedea plângând
Cu degetul spre dânsul arătând
Şi-atunci, d-atâtea gânduri abătut,
Împleticindu-se, el a căzut
În drum, ţinându-şi talismanul strâns
La piept. şi-un glas amestecat cu plâns
A răsărit atunci înduioşat
Şi plin d-o milă dulce l-a întrebat:
Tu te-ai lovit, iubitul meu? Să-mi spui!
 
Era inima moart-a mamei lui.

Rezumat extins la poezia Inima mamei de George Coșbuc

„Inima mamei” este una dintre cele mai cunoscute poezii scrise de George Coșbuc, poetul român renumit pentru poeziile sale despre viața la țară și tradițiile românești. Această poezie transmite mesajul puternic al iubirii și devotamentului unei mame față de copilul ei.

Poezia începe prin prezentarea frumuseții și puterii inimii mamei, care îi dă viață și îl hrănește pe copilul ei. Autorul descrie inima mamei ca fiind o comoară, pe care nicio bogăție nu o poate egala. În plus, inima mamei este descrisă ca fiind plină de blândețe și căldură, încât orice rău poate fi alinat de aceasta.

George Coșbuc continuă prin a ilustra sacrificiile făcute de o mamă pentru copilul ei, care include munca asiduă și suferințele indurate. Cu toate acestea, inima mamei rămâne plină de dragoste și dorința de a oferi tot ce-i mai bun copilului său.

Poezia se încheie prin a sublinia faptul că inima mamei este un dar neprețuit, care trebuie prețuit și protejat. De asemenea, autorul reamintește că o mamă adevărată este o comoară mai valoroasă decât orice avere și că ar trebui să fim recunoscători pentru devotamentul și iubirea lor.

Această poezie puternică este o oda adusă iubirii unei mame față de copilul ei și o pledoarie pentru importanța valorilor familiei și a sacrificiilor necesare pentru a crește copiii. „Inima mamei” continuă să fie una dintre cele mai iubite și citate poezii românești, reprezentând un simbol al iubirii și devotamentului unei mame față de copilul ei.