La pârâu de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „La pârâu” de George Coșbuc este că aceasta a fost scrisă în contextul mișcării de afirmare națională din România din secolul al XIX-lea. Poezia subliniază importanța naturii în cultura și tradițiile românești și promovează ideea că natura trebuie să fie protejată și respectată ca o parte a patrimoniului cultural național.

De asemenea, poezia a fost inclusă în multe antologii și manuale școlare, fiind considerată una dintre cele mai reprezentative opere ale lui George Coșbuc și una dintre cele mai importante creații literare ale perioadei sale.

Venea pe deal, voios cântând
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul;
Dar iată-n drum îl află râul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul;
Aşa de lat şi chiar acum!
 
Dincolo câmp şi lan şi flori,
Ei, cată!
Şi doine şi secerători;
Pârâu-i lat, şi să nu mori?
Ei, cată!
Şi-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fată –
Înoată-n spice până-n brâu.
 
„Să n-ai, Catrino, zi de rău!”
Ea tace.
„Ei, iacă naiba de pârău,
Mi-l puse focu-n drumul tău!”
Ea tace.
Deloc o vorbă! Sa preface.
Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place
Şi vrea de el să-şi bată joc.
 
„Ai, fă, copii acasă mulţi?
Ei, iaca!
Nu vii, urâto, nu m-asculţi?
De dragul tău să mă desculţi?
Ei, iaca!
Mai bine plec!” Şi dânsul pleacă.
Dar ea? Dar ea? Ce-şi zice ea?
Să treacă!
Să facă-n urmă cum o vrea!
 
Văzându-l, însă, c-a plecat,
Ea-şi pune
Deoparte snopul: – „M-ai chemat?”
El mâna peste ochi mirat
Şi-o pune.
– „Să-ţi spun ceva! Cuvinte bune!”
– „Să spui, să spui! dar ce să spui?
Ei, spune!
Dar iute, vezi, că vreme nu-i!”
 
– „Haide, treci pârâul! Ce te-ntreci,
Catrino!”
– „Nu vreau, auzi! De ce nu pleci?”
– „Dar nu-i cat Oltul, poţi să-l treci
Catrino!”
– „Vecine, nu!” – „Ba da, vecino!
Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid’ vino!
De-atunci şi peste mări treceai.”
 
„Ei, iaca, viu! Dar de nu-mi spui
Vro veste,
Zi bună între noi de-azi nu-i!”
Ştia doar fata felul lui!
Vro veste,
De unde-o iei, dacă nu este?
Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
Poveste –
Tot eu să spun? Ghiciţi şi voi.

Rezumat extins la poezia La pârâu de George Coşbuc

Poezia „La pârâu” scrisă de George Coșbuc este o creație literară ce explorează tema naturii și a relației omului cu aceasta. În poem, autorul descrie o experiență personală în care a petrecut o zi într-o zonă naturală și a simțit o profunzime a conexiunii sale cu natura.

Poezia începe prin a prezenta imaginea unei zone naturale, unde curge un pârâu cristalin și se întind păduri verzi și înflorite. Autorul descrie cum această zonă naturală este un loc de liniște și de pace, unde omul se poate conecta cu natura și se poate bucura de frumusețea acesteia.

George Coșbuc descrie cum a petrecut o zi în această zonă și a simțit o profunzime a conexiunii sale cu natura. El compară această experiență cu o stare de visare și de visare, în care omul poate simți puterea și frumusețea naturii și poate intra într-un fel de armonie cu aceasta.

Autorul subliniază faptul că natura este o sursă de energie și de inspirație pentru om și că este important să ne conectăm cu ea și să ne bucurăm de frumusețea și de armonia sa. El subliniază, de asemenea, faptul că această conexiune poate aduce o înțelegere mai profundă a vieții și a lumii înconjurătoare.

În final, George Coșbuc își exprimă admirația și respectul pentru frumusețea și puterea naturii. Poezia „La pârâu” este o creație literară profund emoționantă și filozofică, care subliniază importanța de a ne conecta cu natura și de a ne bucura de frumusețea și de armonia acesteia.