Fragment de George Coşbuc

Poezia „Fragment” de George Coșbuc face parte dintr-un curent literar denumit „Junimea”, care a reprezentat o mișcare culturală importantă în România din secolul al XIX-lea. „Junimea” a fost un grup de intelectuali care au promovat valorile culturale și literare românești, și care au avut o mare influență asupra dezvoltării literaturii române.

Poezia „Fragment” a fost publicată pentru prima dată în anul 1893 în revista „Convorbiri literare”, care a fost fondată de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române. Revista a fost unul dintre principalele foruri literare din România din acea perioadă, și a reprezentat un loc important de dezbatere și promovare a valorilor culturale și literare românești.

De asemenea, „Fragment” este o poezie care transmite o viziune idealizată asupra vieții de la țară și asupra legăturii dintre om și natură. Această viziune a fost foarte populară în secolul al XIX-lea, atât în România, cât și în alte țări europene, și a reprezentat o reacție la industrializarea și urbanizarea accelerată, care au avut un impact puternic asupra vieții și mediului înconjurător.

În general, „Fragment” este o poezie care reprezintă o viziune idealizată și romantică asupra vieții de la țară, și care transmite un mesaj puternic despre frumusețea și armonia naturii și a vieții de zi cu zi. Este o poezie care a avut o mare influență asupra dezvoltării literaturii române, și care continuă să fie apreciată și citită și în prezent.

---

Ea nu-i închide uşa, nu-l prinde de vestmânt,
Nu-l roagă şi nu-i cade cu hohot la picioare
Să-i zică: – „Stai, iubite!” Nu cată plângătoare
În ochii lui –
Năvalnic afară bate vânt,
De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună,
Dar dânsul vrea să iasă prin noapte şi furtună,
S-alerge fără ţintă, nebun, un om pribeag,
Să fugă, să se ştie departe de-acest prag
AI casei locuite de cea mai rea femeie!
Nu-şi ia nici ziua bună, nu-i vrednic să-i dea
Nici mâna, căci pierirea e închisă-n mâna ei;
Nu vrea să-i vadă ochii sălbatici şi mişei!
Femeie e şi dânsa! Gândirea-i e infamă,
Înşeală, şi-i soţie, ea minte, şi e mamă!
A fost un mizerabil, afemeiat poet
Cel ce-a creat legenda lui Crist din Nazaret –
Pe-un Dumnezeu să-l nască satan! E blasfemie
Să crezi în întruparea lui Crist dintr-o Marie!
Şi dacă e să credem poeţii pe cuvânt,
O dat-a fost ea numai Marie pe pământ,
Dar ea de milioane de ori e Magdalenă!
Vampir, când te iubeşte, şi-n ura ei, hienă –
Un demon!
El năvalnic a pus picioru-n prag.
Atunci din ochii veştezi de dornicul lui drag
Tăcând a şters femeia o lacrimă cu iia.
Şi el, el a văzut-o! Şi-n pieptul lui mânia
O clipă şovăieşte, rămâne-ncremenit –
Şi cum deştepţi din leşin pe om, când l-ai izbit
Puternic d-un perete, aşa era! Colosul
De gânduri, la privirea femeii, s-a topit!
Şi galben la picioare-i s-aşterne furiosul.
 
L-a pironit acolo un strop, un singur strop
Când n-a putut tot cerul cu-ntregul potop!

Rezumat extins la poezia Fragment de George Coşbuc

„Fragment” este o poezie scrisă de George Coșbuc, care surprinde cu o mare sensibilitate și delicatețe momente din viața de zi cu zi, evocând emoții și sentimente profunde și universale.

Poezia începe cu o descriere a unei scene dintr-un sat, unde copiii se joacă și râd împreună, iar bătrânii își petrec timpul discutând liniștiți. George Coșbuc sugerează că această scenă idilică este un exemplu al frumuseții și a armoniei vieții de la țară, unde oamenii trăiesc în comunitate și își împart bucuriile și tristețile împreună.

În a doua strofă, poezia evocă o altă scenă, aceea a unei fete care se plimbă prin pădure, admirând frumusețea naturii. George Coșbuc surprinde cu delicatețe emoțiile și sentimentele fetei, care simte o mare iubire pentru natură și pentru frumusețea ei. Este o imagine idilică și poetică, care exprimă legătura profundă dintre om și natură.

În ultima strofă, poezia revine la imaginea din sat, unde bătrânii își petrec timpul liniștiți, contemplând viața și natura din jur. George Coșbuc sugerează că această scenă este o expresie a înțelepciunii și a înțelegerii profunde a ciclului vieții și a legăturii dintre om și natură.

În general, „Fragment” este o poezie sensibilă și poetică, care surprinde frumusețea și armonia vieții de la țară și legătura profundă dintre om și natură. Este o poezie care transmite un mesaj puternic despre importanța comunității, a frumuseții și a sensibilității în viața de zi cu zi, și care evocă emoții și sentimente universale și profunde.