George Cosbuc

Un fapt interesant despre poezia „Dragoste învrăjbită” de George Coşbuc este că aceasta a fost inspirată de o poveste populară românească. Potrivit legendei, o fată frumoasă pe nume Maria era dorită de doi bărbați, dar îi iubea doar pe unul dintre ei. Bărbatul gelos și respins a început să o urască pe fată și a planificat să o omoare.

În cele din urmă, bărbatul a reușit să o convingă pe fată să se întâlnească cu el în pădure, unde a ucis-o. Această poveste a fost transmisă de la o generație la alta, iar George Coşbuc a ales să o transforme într-o poezie, adaptând-o la viziunea și stilul său literar. Prin urmare, poezia „Dragoste învrăjbită” nu numai că are o valoare literară, ci și o valoare culturală și istorică, fiind o reflecție a tradițiilor și legendelor românești.


Fata sta la poartă, mă-sa la prilaz
Nu ştiu ce-avea fata, că-i era necaz
Şi umbla de colo până colo beată.
O vedea şi mă-sa că e supărată
Şi că-i joacă-n lacrimi ochii arşi de foc,
O vedea prin casă că se învârte-n loc;
Prinde-n mâini un lucru numai ca să-l prindă,
Iese-n tindă, intră, iarăşi iese-n tindă
Şi frământă casa cu nimic, aşa.
Ieri, cât a fost ziuă, nu s-astâmpăra
Nici cât baţi în palme, şi-alerga silhuie,
O trudea vreo taină şi-ar fi vrut s-o spună
Şi de multă trudă, n-a vorbit deloc.
S-a culcat în urmă supărată foc
Şi prin somn întruna a vorbit cu şoapte.
Astă-dimineaţă s-a sculat de noapte
Şi-a tors două fuse până s-au sculat
Ceilalţi ai casei. Şi-avea plânsă faţa.
N-a vrut să mănânce. Toată dimineaţa
N-a vorbit nici două, iar când a-nceput
Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut
Albă şi-apoi verde şi-a izbit din mână
Fusul plin şi furca şi-a umplut de lână
Laviţele vetrei. Bine, fă, dar ce-i?
A luat în urmă cusătura ei
Cea cu flori cămaşă, soare de frumoasă
Şi s-a dus în pragul tindei, ca să coasă.
Dup-un ceas de vreme, mamă-sa venind
Nu ştiu ce să-i spună, s-a crucit privind
Cusătura fetei: Nu vezi că se pierde?
Unde-ar fi cu galben, ai cusut cu verde;
Crucile pe umăr nu le-ai dus în şir.
Numără, Simino, numără pe fir;
Trei le treci şi două le desparţi deoparte,
Ca să iasă forma scrisă ca la carte.
Florile altiţei, tu le spânzuri sus,
Roşul de pe margini uite cum l-ai pus!
Şi-ai cusut cu negrul fluturii pe coate!
A văzut Simina greşurile toate
Şi-a început să taie cusătura-n rând.
Se uita la pânză! dar nebunu-i gând
Alerga departe, numai foc şi pară.
Când se întoarse-n urmă mamă-sa de-afară
Şi-a pus mâna-n şolduri şi-a privit-o drept:
Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept!
Ce-a fost bun: păi, uite mânecile-s rele!
Ce-ai făcut? Stai beată şi te uiţi la ele!
Ea prinzându-şi toate sculele-ntr-un loc
Le-azvârli deoparte: Dă-le, mamă, în foc!

Rezumat extins la poezia Dragoste învrăjbită de George Coşbuc

Poezia „Dragoste învrăjbită” scrisă de George Coşbuc este o baladă tragică despre o iubire neîmpărtășită care duce la un final tragic. În poezie, autorul povestește despre o fată frumoasă pe nume Maria care este dorită de doi bărbați, dar care îi iubește doar pe unul dintre ei.

În prima strofă, autorul descrie fata Maria ca fiind foarte frumoasă și cu o inimă bună. Ea este dorită de doi bărbați, Iancu și Vasile, dar îi iubește doar pe Iancu. Vasile, care este descris ca fiind mândru și gelos, devine gelos pe Iancu și începe să urască fata pe care o iubește.

În a doua strofă, Vasile începe să-și planifice răzbunarea. El se hotărăște să-l omoare pe Iancu pentru a-și elibera calea spre Maria. Cu toate acestea, înainte de a pune planul în aplicare, Vasile o convinge pe Maria să se întâlnească cu el într-un loc retras din pădure.

În a treia strofă, Vasile își dezvăluie adevărata sa intenție și începe să o forțeze pe Maria să se căsătorească cu el. Fata îi spune că nu îl iubește și îi cere să o lase să plece. Vasile, mânios și rănit în orgoliul său, o lovește pe fată și o ucide.

În ultima strofă, autorul povestește cum Iancu află despre moartea Mariei și cum se duce să își ia rămas bun de la ea. El își dă seama că Vasile a fost ucigașul și se hotărăște să se răzbune. El îl găsește pe Vasile și îl omoară într-o luptă. În final, Iancu își ia rămas bun de la Maria și se sinucide, rămânând singur și îndurerat.

În concluzie, poezia „Dragoste învrăjbită” de George Coşbuc este o poveste tragică despre gelozie, răzbunare și iubire neîmpărtășită. Autorul explorează tema iubirii și a conflictului, arătând cum pasiunea și ura pot duce la consecințe grave și tragice.

Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc

George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de varăVaraÎn miezul veriiIarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger). 

Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia