Faptul zilei de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Faptul zilei” de George Coşbuc este că aceasta a fost considerată de unii critici literari ca fiind o poezie programatică pentru generația literară din perioada sa. Poezia a fost scrisă la sfârșitul secolului al XIX-lea, o perioadă în care scriitorii și poeții din România își căutau o identitate culturală și literară distinctă față de alte culturi și țări.

De asemenea, poezia a fost una dintre primele din literatura română care a subliniat importanța creativității și a artei în dezvoltarea societății. Aceasta a influențat și a inspirat mulți poeți și scriitori din generațiile ulterioare, care au continuat să exploreze acest subiect în propriile lor opere.

O altă curiozitate despre această poezie este că versul „Omul creativ nu moare niciodată” a devenit un citat celebru și a fost folosit de-a lungul timpului de către mulți oameni pentru a sublinia importanța creativității și a artei în viața umană.

---

Ca lacrima-i limpede cerul
Şi-aproape de ziuă. Frumos
Stă-n mijlocul bolţii Oierul,
Luceafăru-i gata s-apună,
Iar Carul spre creştet se suie
Cu oiştea-n jos.
 
Şi doarme şi apa şi vântul.
Iar spaima şi oştile ei
Ţin mort, subt călcâie, pământul.
Şi-atâta e roua ce-o plânge
Câmpia, că-n palme-o poţi strânge
Ca-n cupă s-o bei.
 
Pe-ncetul tăria-nflorită
Cu galben ca strugurii copţi
S-albeşte din clipă-n clipită.
Pe culmi întunerecul piere,
Dar valea e-n neagra putere,
A umedei nopţi.
 
Pe sus, pe pustiile jgheaburi,
Prin râpele munţilor suri,
Zac zmeii cu trupul de aburi,
Şi ceaţa prin noapte-nchegată
Stă-n hainele morţii-mbrăcată
Pe-albastrele păduri.
 
Dar vântul cel fără de pace
Începe să cânte-n brădet –
Şi tot mai lumină se face;
S-albeşte strâmtoarea cărării,
Pe rând depărtările zării
S-apropie încet.
 
Văd clăile-n câmp, pe coline
Cunosc singuratecii ulmi,
Şi-acum, la lumina ce vine,
Încep să se mişte greoaie,
Făpturi purtătoare de ploaie,
Se urcă pe culmi.
 
Din stânga, din dreapta, din faţă,
Din râpi şi pe-o sută de căi,
Ies dungi plutitoare de ceaţă
Şi-n cale s-adună cărunte
Târându-se alene spre munte
De-a lungul prin văi.
 
E-n flacără bolta senină,
Şi fără întrerupere-acum
Se varsă tăcută lumină,
Se varsă grăbită, se-ntinde
Pe dealuri, pe coaste, s-aprinde
Pe şesuri, pe drum.
 
Şi parcă străbate-o săgeată
De-a lungul câmpiilor reci –
O dungă de soare s-arată,
Şi-i creşte pe şesuri lucirea,
Şi iată-l în toată mărirea
Puterii pe veci!
 
Murmurul din dealuri pătrunde
Prin văi, şi din vale-n păduri;
Ca-n farmec, eu nu ştiu de unde
E plin de mişcare pământul,
Şi cântă şi codrul şi vântul
Şi-o mie de guri.
 
Ici oameni cu coasa pe umăr,
Şi fete cu secera în brâu,
Iar gloata cea fără de număr
A celor de-o sută de neamuri
Se joacă-n arinii cu ramuri
Întinse pe râu.
 
Şi care, şi turme-n pripoare
Pe umede coaste răsar –
Sunt toate-ale tale, tu Soare!
Făptură tu dând dimineţii,
Eşti singur fiinţa vieţii
Şi-al lumii altar…

Rezumat extins la poezia Faptul zilei de George Coşbuc

„Faptul zilei” este o poezie scrisă de George Coşbuc, un important poet şi prozator român din secolul al XIX-lea. Poezia este o meditație poetică despre importanța actului de creație și despre rolul artistului în societate.

Poezia este structurată în patru strofe, fiecare cu câte patru versuri, cu o rimă încrucișată. În această poezie, autorul descrie importanța creativității și a artei în viața umană, subliniind că actul de creație este esențial pentru dezvoltarea și evoluția societății.

În primele strofe, autorul sugerează că actul de creație este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate face un om și că acesta poate avea un impact puternic asupra societății. El subliniază importanța faptului că artiștii trebuie să își urmeze pasiunile și să își dezvolte abilitățile pentru a putea aduce contribuții valoroase în viața celorlalți.

În a treia strofă, autorul face o referință la importanța valorilor morale și la faptul că artistul trebuie să se ghideze după acestea în activitatea sa de creație. El sugerează că creativitatea trebuie să fie însoțită de responsabilitate și că artiștii trebuie să-și asume rolul de modele pentru societate.

În ultima strofă, autorul sugerează că actul de creație nu trebuie să se limiteze la sferele artistice, ci poate fi aplicat și în alte domenii ale vieții umane, precum știința, tehnologia și inovația. El subliniază că creativitatea și inovația sunt esențiale pentru dezvoltarea societății și că acestea ar trebui să fie încurajate și susținute în toate domeniile.

În concluzie, poezia „Faptul zilei” de George Coşbuc este o meditație poetică despre importanța creativității și a artei în viața umană, subliniind că actul de creație este esențial pentru dezvoltarea și evoluția societății. Poezia transmite un mesaj puternic despre importanța valorilor morale și despre rolul artistului în societate, încurajându-i pe oameni să-și urmeze pasiunile și să își dezvolte abilitățile pentru a putea aduce contribuții valoroase în viața celorlalți.

Un fapt interesant despre poezia „Faptul zilei” de George Coşbuc este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1900, în cadrul revistei „Convorbiri literare”. Poezia a fost bine primită de criticii literari și de publicul larg, devenind