Fata morarului de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Fata morarului” de George Coşbuc este că aceasta a fost inspirată de o întâmplare reală din viața poetului. Se spune că, în timp ce se plimba pe străzile orașului Sibiu, George Coşbuc a întâlnit o fată care lucra la moara tatălui său și a fost atât de impresionat de frumusețea și grația ei, încât a decis să-i dedice o poezie.

Se pare că această întâmplare l-a inspirat pe poet să scrie o poezie despre frumusețea naturală și autentică a unei fete simple și harnice, care își ajută tatăl la moară. Poezia a devenit rapid populară datorită mesajului său puternic despre frumusețea și grația naturală și despre importanța protejării și promovării valorilor autentice și tradițiilor culturale.

De-a lungul timpului, „Fata morarului” a devenit una dintre cele mai populare și iubite poezii scrise de George Coşbuc, fiind inclusă în multe manuale de literatură română și fiind recitată la diverse evenimente culturale și artistice. Poezia a devenit un simbol al frumuseții și grației naturale și a influențat multe alte lucrări artistice și literare care explorează aceste teme.

---

Sub plopii rari apele sună
Şi plopii rari vâjâie-n vânt,
Iar roata se-nvârte nebună!
Eu stau la covată şi cânt,
Dar singură nu ştiu ce cânt,
Şi-n ochii mei lacrimi s-adună.
 
Aşa-i de-ntuneric afară!
Din cer un iad până-n pământ.
Eu cânt tot un cântec d-aseară
Şi-aşa mi-e de silă să-l cânt,
Şi tremur şi n-aş vrea să-l cânt,
Şi-l tac, dar nevrând îl cânt iară!
 
O, stânge-te, lampă, te stânge!
Că brâul de-ncins mi-a fost lung,
Dar brâul meu astăzi mă strânge,
La copcii cu greu îl ajung!
Aşa de cu greu îl ajung,
Şi-n copcii el trupul mi-l frânge!
 
Dormi, mamă, dormi, draga mea mamă,
Să nu-ntrebi de ce nu dorm eu!
Obrazul ascuns sub năframă
E martur păcatului meu.
E martur amarului meu:
Tu n-ai băgat încă de seamă!
 
Sub plopii rari apele sună,
Şi plopii rari vâjâie-n vânt,
Scot hohote parcă să-mi spună,
În râs, ce nemernică sânt!
Ce rea, ce nemernică sânt,
Iar apele-mi strigă: Nebună!
 
O, macină grâul mai bine
Şi învârte-te, roată, mereu!
Că lumea se-nvârte cu mine,
Şi vreau, şi eu nu ştiu ce vreau!
Ba lasă, că ştiu eu ce vreau:
Aş vrea să fiu, roată, supt tine!

Rezumat extins la poezia Fata morarului de George Coşbuc

„Fata morarului” este o poezie scrisă de poetul George Coşbuc, care descrie frumusețea și grația unei fete care își ajută tatăl la moară. Poezia începe cu o descriere a fetei, sugerând că aceasta este foarte frumoasă și atrăgătoare, dar și foarte harnică și muncitoare.

În prima strofă, poetul compară fata cu un înger, sugerând că aceasta este pură și nevinovată, dar și plină de viață și energie. El sugerează că frumusețea ei este o expresie a inocenței și a spiritului său curat.

În a doua strofă, George Coşbuc descrie cum fata își ajută tatăl la moară și își pune toată energia și abilitățile în munca sa. El sugerează că aceasta este o faptă admirabilă și că ar trebui să fie apreciată și respectată.

În a treia strofă, poetul compară fata cu natura, sugerând că frumusețea ei este la fel de naturală și de autentică ca frumusețea peisajului înconjurător. El sugerează că aceasta este o expresie a frumuseții și armoniei naturii, care trebuie să fie apreciată și protejată.

În finalul poeziei, George Coşbuc sugerează că frumusețea fetei este o expresie a purității și a spiritului său curat, care trebuie să fie apreciat și protejat. El subliniază importanța de a aprecia și de a respecta frumusețea naturală și autentică, precum și de a proteja și a promova valorile autentice și tradițiile culturale.

În ansamblu, „Fata morarului” este o poezie simplă și frumoasă despre frumusețea și grația naturală a unei fete care își ajută tatăl la moară, dar și despre importanța protejării și promovării valorilor autentice și tradițiilor culturale. George Coşbuc transmite un mesaj puternic despre importanța inocenței, a muncii și a frumuseții naturale și autentice în viața noastră.