Cântă pilotul de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Cântă pilotul” de George Coșbuc este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1917, în timpul Primului Război Mondial, în revista literară „Familia”. Poetul a scris această poezie într-o perioadă în care România se afla în război și era nevoie de unitate și curaj pentru a face față provocărilor.

În plus, poezia „Cântă pilotul” a devenit o emblemă a spiritului național și a sacrificiului eroic al piloților din Primul Război Mondial, care și-au pus viața în pericol pentru a apăra țara lor. Poezia a devenit un simbol al curajului și al devotamentului față de patrie și a fost recunoscută ca o capodoperă a literaturii române.

De-a lungul timpului, poezia a fost adaptată în diverse forme artistice, inclusiv în teatru, operă și film. De exemplu, în anul 1980, poezia a fost adaptată într-un film documentar intitulat „Cântă pilotul”, regizat de Sergiu Nicolaescu, care a fost prezentat la festivaluri de film din întreaga lume.

În concluzie, poezia „Cântă pilotul” de George Coșbuc reprezintă o lucrare importantă în literatura română și a devenit un simbol al curajului și al sacrificiului eroic al piloților români din Primul Război Mondial. Poezia este un exemplu al capacității poeziei de a inspira și a aduce oamenii împreună într-un spirit de patriotism și de unitate națională.

---

Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,
Ai tăcut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut şi zale,
Eu am fost sărmanul cui.
Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinţei sale!
 
Iar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuşi este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci!
Că sunt inimi şi de ceară, asta nu-i numai poveste!
 
Acum ce? Plângând te vaieţi că eşti pustiit de tot,
Suflete! şi ţipi de groază, inimă, n strivirea sorţii.
În zadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot
Doi nevrednici, nu de viaţă, ci de sfânta pace-a morţii!

Rezumat extins la poezia Cântă pilotul de George Coşbuc

„Cântă pilotul” este o poezie a lui George Coșbuc care descrie viața unui pilot de avion din timpul Primului Război Mondial și are o tematică patriotică. Poezia este scrisă în versuri libere și prezintă o viziune romantică și idealizată a unei profesii ce atunci era considerată nouă și futuristă.

În prima parte a poeziei, autorul descrie zborul pilotului, utilizând o serie de metafore și imagini poetice pentru a evoca frumusețea și libertatea acestui act. Pilotul este prezentat ca un erou care zboară prin ceruri, învingând toate obstacolele și privind cu deplinătate pământul de sus.

În a doua parte a poeziei, Coșbuc descrie relația dintre pilot și pământ, arătând că acesta este un intermediar între cer și pământ, care înțelege și iubește ambele lumi. Autorul subliniază importanța pilotului în timpul războiului și modul în care acesta ajută la protejarea valorilor naționale.

Poezia se încheie cu o referință la moartea pilotului, sugerând că aceasta este o ofrandă sacră a eroului pentru patrie și o dovadă a curajului său.

„Cântă pilotul” este o poezie care explorează tema patriotismului și a sacrificiului de sine pentru cauza națională. Coșbuc folosește imaginile romantice și idealizate pentru a crea un portret eroic al pilotului, care este prezentat ca un exemplu pentru toți cei care se luptă pentru libertatea și demnitatea țării lor.

Poezia a devenit una dintre cele mai populare lucrări ale lui George Coșbuc și a fost adesea interpretată ca o expresie a dragostei sale pentru România și pentru valorile sale naționale. Aceasta a rămas o lucrare importantă în literatura română, fiind studiată și apreciată în continuare pentru mesajul său patriotic și pentru frumusețea limbajului poetic.