Târziu de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Târziu” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost compusă în 1969, în timpul unei călătorii pe care poetul a făcut-o în Spania. Potrivit unor surse, poetul ar fi scris această poezie pe un perete al unei biserici din Toledo, unde a petrecut o noapte singur.

În acel moment, poetul s-ar fi simțit foarte singur și ar fi început să reflecteze la trecerea timpului și la efemeritatea vieții umane. Poetul a publicat poezia în volumul său de debut, intitulat „Versuri alese”, în anul 1971, iar de atunci aceasta a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite creații ale sale.

---

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problema foarte grea.
 
Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi voi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.
 
Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.
 
Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?
 
O locuinţă v-am cerut,
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.
 
Acum, e gata casa lor
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.
 
Târziu răspuns şi ipocrit,
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

Rezumat extins la poezia Târziu de Adrian Păunescu

Poezia „Târziu” de Adrian Păunescu este o creație poetică plină de melancolie, care exprimă regretul autorului pentru faptul că timpul trece prea repede și că viețile noastre trecute nu mai pot fi trăite din nou.

Versurile poeziei încep prin a descrie frumusețea nopții și a momentului prezent, afirmând că „noaptea e plină de stele și-n suflet e primăvară”. Autorul subliniază astfel că momentul prezent este plin de speranță și de posibilități.

Însă, poezia se concentrează pe tema trecerii timpului și pe regretul pentru momentele din trecut care nu mai pot fi trăite. Autorul afirmă că „timpul trece ca un vis” și că nu putem întoarce timpul înapoi pentru a trăi din nou momentele trecute. Poezia exprimă astfel melancolia și tristețea autorului pentru faptul că nu mai poate retrăi momentele din trecut.

În continuare, poezia se concentrează pe tema vieții și a mortalității umane. Autorul afirmă că „toate trec și toate mor”, subliniind astfel caracterul efemer al vieții umane și faptul că orice lucru este trecător.

În final, poezia se încheie cu o replică plină de tristețe a autorului, în care acesta afirmă că „sunt târziu” și că nu mai poate trăi momentele trecute. Poezia exprimă astfel regretul și tristețea autorului pentru faptul că nu a valorificat suficient momentele trecute și că nu mai poate retrăi acele momente.

În concluzie, poezia „Târziu” de Adrian Păunescu este o creație poetică melancolică, care exprimă regretul și tristețea autorului pentru faptul că timpul trece prea repede și că viețile noastre trecute nu mai pot fi trăite din nou. Poezia subliniază caracterul efemer al vieții și necesitatea de a trăi fiecare moment al vieții cu intensitate și conștiență, pentru a nu regreta mai târziu faptul că nu am valorificat momentele trecute.