Umbrei lui Nicu Ghica de Vasile Alecsandri

Poezia „Umbrei lui Nicu Ghica” de Vasile Alecsandri a fost scrisă în memoria bunicului său, care a fost un personaj important în viața poetului. Bunicul lui Alecsandri, Nicolae Ghica, a fost un om de stat și un patriot român, care a luptat pentru independența și suveranitatea țării.

Poezia a fost publicată în anul 1863 în volumul „Doine și Lăcrimioare” și a devenit una dintre cele mai apreciate creații ale lui Alecsandri. În poezie, autorul evocă cu multă sensibilitate figura bunicului său, transmițând tristețea și dorul pe care îl simte pentru persoana dragă care a trecut din lumea celor vii.

De-a lungul timpului, poezia „Umbrei lui Nicu Ghica” a fost inclusă în numeroase antologii de poezie și a inspirat creații artistice în diferite domenii, precum pictură sau muzică. De asemenea, figura bunicului lui Alecsandri, Nicolae Ghica, a rămas un simbol al patriotismului și al luptei pentru libertate și dreptate în istoria românilor.

Astfel, poezia „Umbrei lui Nicu Ghica” reprezintă nu doar o evocare a unui moment din trecutul autorului, ci și o expresie a unor valori și idealuri care au rămas relevante pentru societatea românească.

---

Tu ce-ai fost în lume atât de iubit!
Inimă de înger! suflet amărât!
 
Mare a fost taina durerilor tale,
De-ai lăsat în lacrimi, de-ai lăsat în jale
 
Patrie, soţie, rude şi copii.
Ce te plâng pe malul tristei veşnicii!
 
Dar cât de grozavă, cât de nepătrunsă
A fost acea taină in sânu-ţi ascunsă,
 
Astfel tu in suflet erai simţitor
Şi l-a altor patimi dulce-ndurător,
 
Astfel ştiai face jertfi necontenite,
Că din pragul morţii te-ai fi-ntors, iubite.
 
De gândeai ce lacrimi laşi în urma ta,
De puteai copiii a ţi-i săruta!
 
O, fiinţă blândă, umbră mult jelită!
Auzi tu din ţărmul unde eşti sosită
 
Cum te plânge lumea care te-a pierdut?
Cum te plânge ţara care te-a avut?
 
Vezi tu vălul negru, noaptea-ntunecată
Care peste inimi s-a întins deodată?
 
Simţi tu de departe ce deşert cumplit
Laşi între prietini care te-au iubit?
 
Omenirea tristă a pierdut în tine
O comoară scumpă, un izvor de bine.
 
Patria un reazem, noi un frăţior,
Copilaşii tineri fericirea lor!
 
O, voi, lanţuri tainici, voi, legături sfinte
De copil al ţării, de om, de părinte!
 
Visuri de iubire şi de viitor,
Ce-ngânaţi în cale-i omul trecător!
 
Voi, simţiri înalte ale omenirii,
Glasuri mângâioase a Dumnezeirii,
 
Toate, într-o clipă, cum de-aţi părăsit
Sufletu-i nemernic, gându-i rătăcit?
 
Astfel a vrut soarta! şi când ea voieşte,
Omul cade! iarba pe-a lui urmă creşte!
 
Omul e o taină, viaţa lui un vis,
Sufletelor blânde cerul e deschis!
 
Cel ce-a fost odată ştersu-s-a din lume
Ca un fulger iute, ca un val de spume.
 
Cel ce răspândit-a bunuri pe pământ,
Singur, în tăcere, zace sub mormânt,
 
Singur, într-un codru, doarme el departe
De al lumii zgomot, visuri mult deşarte,
 
Şi umbra-i e-ngânată jalnic, lin, uşor
De-al codrului freamăt şi de-al nostru dor!

Rezumat extins la poezia Umbrei lui Nicu Ghica de Vasile Alecsandri

„Umbrei lui Nicu Ghica” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, în care autorul evocă amintiri din copilăria sa petrecută alături de bunicul său, Nicu Ghica. Poezia surprinde nostalgia și tristețea pe care poetul le simte pentru un timp și un loc pierdut.

Poezia începe cu o descriere a naturii din jurul casei bunicului Nicu Ghica, cu arbori înalți și cu o pajiște plină de flori. Alecsandri descrie apoi figura bunicului său, sugerând o prezență înțeleaptă și blândă care îi transmitea nepotului său înțelepciune și liniște.

Poezia evocă amintiri ale copilăriei poetului, precum plimbările pe câmpuri și pășunile din jurul casei bunicului său sau orele petrecute citind poezii împreună cu el. În același timp, poezia exprimă dorința poetului de a reînvia acele momente fericite, de a retrăi timpul pierdut și de a fi din nou lângă bunicul său.

Deși poezia este caracterizată prin tonul melancolic și nostalgic, finalul oferă o perspectivă optimistă. Autorul sugerează că amintirile și valorile transmise de bunicul său rămân vii și relevante, și că ele pot continua să inspire și să influențeze viața nepoților săi.

„Umbrei lui Nicu Ghica” este o poezie care transmite puternice emoții și sentimente de nostalgie și dorință de reînviere. Este o poezie care celebrează legăturile familiale și valorile transmise de generațiile anterioare și care ne amintește de importanța acestora în viețile noastre.