Legenda lăcrimioarei de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Legenda lăcrimioarei” de Vasile Alecsandri este că aceasta este inspirată de o legendă populară românească despre o floare care plânge pentru iubirea pierdută a unei tinere fete. Legenda lăcrimioarei a fost o poveste populară în cultura românească de secole, și a fost adesea menționată în literatura și arta românească. Prin intermediul poeziei „Legenda lăcrimioarei”, Alecsandri a reușit să transforme această legendă într-un simbol al iubirii pierdute și al sensibilității și să ofere o perspectivă poetică și sensibilă asupra acestui subiect.

De asemenea, poezia a fost apreciată pentru calitatea sa muzicală, pentru limbajul poetic și pentru mesajul său puternic despre iubire, suferință și compasiune. Astfel, poezia „Legenda lăcrimioarei” de Vasile Alecsandri rămâne o poezie relevantă și astăzi, un simbol al sensibilității și al iubirii pierdute în cultura și tradiția românească.

---

I
 
În rai nici o minune plăcută nu lipsea.
Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,
 
Căci albele potire în veci tot înflorite
Scoteau din a lor sânuri arome nesfârşite.
 
Lumina era moale şi-ndemnătoare şopţii.
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopţii.
 
Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,
Şi nu găseau răsunet în el a lumii plângeri;
 
Căci scris era pe ceruri, pe frunze şi pe unde:
„Nici umbra de durere aice nu pătrunde”.
 
Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite,
Stau sufletele blânde, iubinde, fericite,
 
Gustând în liniştire cerească veselie
Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie.
 
Dulce-adăpost de pace, grădină-ncântătoare…
Avea orice minune, dar îi lipsea o floare.
 
II
 
Şi iată că soseşte un oaspe de pe lume,
Un suflet alb şi tânăr pe-un nor de dulci parfume;
 
Iar sufletele toate îi ies lui înainte,
Primindu-1 cu zâmbire, cu gingaşe cuvinte,
 
Şi-i zic: „În raiul nostru bine-ai sosit, copile!
Curând plecaşi din viaţă! Nu plângi a tale zile?”
 
„Nu, căci am dat o clipă de viaţă trecătoare
Pe alta mai ferice şi-n veci nepieritoare.”
 
„Şi nu ţi-e dor acuma de lumea pământească?”
„Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească.”
 
„Cum? Nu laşi nici o jale pe urma ta duioasă?”
„Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă
Şi vecinic după dânsa voi plânge cu durere!”
 
Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere,
Şi lacrimile-i calde se schimbă-n lăcrimioare.
 
De-atunci nu mai e lipsă în rai de nici o floare!

Rezumat extins la poezia Legenda lăcrimioarei de Vasile Alecsandri

„Legenda lăcrimioarei” este o poezie romantică scrisă de Vasile Alecsandri, care surprinde frumusețea și sensibilitatea unei legende populare despre o floare care plânge pentru iubirea pierdută a unei tinere fete.

Poezia începe cu o descriere a naturii și a peisajului din jur, sugerând o atmosferă misterioasă și romantică. Apoi, Alecsandri introduce personajele principale ale poeziei, o tânără fată și iubitul ei, care este luat de la ea de către moarte.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra legendelor populare despre lăcrimioară, o floare care plânge pentru iubirea pierdută a unei tinere fete. Alecsandri sugerează că această legendă este o expresie a durerei și a suferinței iubirii pierdute, și că lăcrimioara este un simbol al acestei suferințe și al sensibilității.

În cea de-a treia strofă, poezia devine mai intimă, sugerând că tânăra fată din poezie este ca lăcrimioara, plângând pentru iubirea pierdută a iubitului său. Alecsandri sugerează că această iubire este puternică și că tânăra fată simte o durere profundă pentru pierderea ei.

În final, poezia încheie cu un apel la compasiune și la înțelegerea suferinței celor care iubesc. Alecsandri sugerează că aceasta este o lecție importantă pentru toți oamenii, să fie sensibili și să aibă compasiune pentru durerea altora.

În general, „Legenda lăcrimioarei” este o poezie evocativă și plină de sensibilitate, care surprinde frumusețea și sensibilitatea unei legende populare despre iubirea pierdută și care explorează teme precum suferința, sensibilitatea și compasiunea. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece iubirea și durerea iubirii pierdute rămân subiecte universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.