Mândra din Muncel de Vasile Alecsandri

Poezia „Mândra din Muncel” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost inspirată de o întâmplare reală, care a avut loc în timpul unei călătorii a poetului prin Muntenia. Într-unul dintre satele prin care a trecut, Alecsandri a întâlnit o fată frumoasă, care l-a impresionat profund și l-a inspirat să scrie această poezie.

De asemenea, poezia „Mândra din Muncel” a fost adaptată și înregistrată în diverse variante muzicale, precum cântecul popular „Mândra din Muncel” interpretat de Maria Tănase. Poezia a devenit astfel un simbol al frumuseții și al valorilor tradiționale din Muntenia, și este recunoscută ca una dintre cele mai reprezentative poezii ale literaturii române.

În plus, poezia a fost inclusă în programul școlar și a fost studiată în școlile din România, ca exemplu al poeziei romantice și al valorilor culturale ale Munteniei. Ea este recunoscută pentru stilul său liric și pentru frumusețea și sensibilitatea trăirilor poetului.

---

Colo jos, pe lângă Tisă,
Merge mândra cam descinsă
Prin ierbuţa până-n brâu,
Şi ţine murgul de frâu,
Murg voinic şi pintenog
Care paşte busuioc.
Ea se primblă-n poieniţă
Şi tot zice din guriţă:
„Busuiocul l-aş privi,
Mă tem că m-oi zăbovi,
Dar l-oi smulge şi m-oi duce
Până dincolo de cruce,
La marginea codrului,
La stăpânul murgului,
Tot pe culmea din Muncel,
La haiducul voinicel.

Cine-a vrea ca să mă ieie
Meargă-acasă să mă ceie,
Meargă-acasă la părinţi
Cu inima lui în dinţi;
Iar pe când el mă va cere,
Tu, murguţule, în putere,
Du-mă iute ca un zmeu,
Du-mă la stăpânul tău”.
Mândra calul încăleca,
Spre Muncel vesel pleca,
Noapte-n drum o apuca.
Ea mergea, calea-şi pierdea
Şi-ntr-un râu adânc cădea,
Vai de mândra! vai de ea!
Sufletu-i zburând zicea:
„Sărmanul copilul meu!
Cum rămâne singurel,
Fără pic de mângâiere,
Fără mamă cu durere!”

Rezumat extins la poezia Mândra din Muncel de Vasile Alecsandri

„Mândra din Muncel” este o poezie de Vasile Alecsandri care descrie frumusețea unei fete din Muntenia, ale cărei trăsături și comportament sunt prezentate prin intermediul metaforelor și al comparațiilor poetice.

În prima parte a poeziei, Alecsandri descrie fata din Muncel și îi atribuie calități precum gingășie, grație și dulceață, care sunt redate prin intermediul imaginilor poetice. Poetul subliniază frumusețea acesteia prin descrierea părului său negru, a ochilor mari și a zâmbetului dulce.

În continuare, Alecsandri continuă să descrie frumusețea fetei prin comparații poetice cu elemente din natură. El o compară cu o zână din pădure, cu o stea pe cer și cu o floare din câmp, sugerând că frumusețea ei este una naturală și autentică.

În final, poetul concluzionează că frumusețea fetei este una care îi cucerește pe toți cei care o întâlnesc și că aceasta este o adevărată comoară pentru cei din Muntenia. Poezia subliniază importanța frumuseții și a naturii autentice, precum și a valorilor tradiționale din Muntenia.

Poezia „Mândra din Muncel” este scrisă într-un stil liric și evocativ, cu versuri regulate și imagini poetice bogate, care ilustrează frumusețea și sensibilitatea trăirilor poetului. Aceasta oferă o meditație profundă și personală asupra frumuseții și a valorilor tradiționale, subliniind importanța frumuseții naturale și autentice.

În final, „Mândra din Muncel” este o poezie despre frumusețea și valorile tradiționale din Muntenia, care evidențiază importanța naturii autentice și a valorilor culturale ale acestei regiuni.